ascuns in suflet / Diverse

Acasă, spitalul de recuperare

Vizite: 6573

    Windows_of_a_dreamhouse__by_NikkoTheNerd  După 350 de km, am ajuns la destinaţie şi m-au întâmpinat cu un zâmbet de „bine-ai venit acasă”, mi-au luat bagajele grele şi m-au aşezat la masă. Încet, am simţit cum pot să respir uşurată şi că aici e în regulă să-mi las scutul jos, ca să mă odihnesc puţin. Doar eram acasă.

       Am privit în jurul meu şi am realizat că uneori parcă şi eu mă aştept să ies din camera veche a copilăriei mele, cu părul prins în două codiţe, pistrui pe nas şi poreclită „micuţa Fiffy”. Fiffy, de altfel, era o domnişoară simpatică. Şi mă aştept să nu-mi pese decât de păpuşile mele, de şotron şi de sărmăluţele mele făcute din noroi şi frunze. În schimb, când mă uit în oglindă realizez că acea fetiţă a dispărut, şi acum e altcineva în locul ei. E o persoană care an de an a înaintat încă puţin pe cărarea vieţii. Aşa că mă întind pe un pat şi închid ochii. E linişte şi e bine. Nu e nimeni care să-mi ceară ceva, nu e nimeni care să caute să profite şi nu e nimeni care să strige că nu îl ajuţi îndeajuns. Acasă, am intrat ca într-un fort de apărare, în care pentru câteva clipe, ore, zile… pot să uit de sabie şi de scut. Pot să-mi pansez rănile făcute în război şi să mă recuperez.

     O privire caldă, un cuvânt bun şi mâncarea cu care am copilărit. Mereu voi asocia Bucovina cu zâmbetul mamei şi privirea tatălui. Şi acasă e un loc în care te recuperezi, cu iubire în loc de perfuzii, şi linişte în locul injecţiilor. Acasă e locul în care realizezi câteodată cât de mult te-ai schimbat, că te-ai lăsat modelat de oameni şi că ar trebui să revii la inocenţa sufletului tău. Acasă îţi aminteşti că mâncarea făcută cu dragoste e mai bună decât orice specialitate din restaurantele luxoase. Ştii bine că nu ai înlocui pentru nimic în lume mămăliga caldă de pe masă şi sarmalele proaspete, cu nici un alt preparat. Simţi că aici ai doi oameni care au jertfit multe pentru tine şi care tot ce îşi doresc e să te vadă fericit, aşa că te străduieşti să zâmbeşti, măcar de dragul lor. Seara te cuibăreşti în patul mare şi moale, închizi ochii şi parcă aştepţi să vină să vadă dacă eşti bine acoperit sau dacă ai stins lumina de la veioză. Ca prin vis îţi aminteşti vocea ba a mamei, ba a tatălui: „Alinel, pune-te să dormi, nu mai scrie atât, că mâine ai şcoală!”. Întrebarea a fost înlocuită de alta: „mâine de la ce oră începi munca?” şi vocea blândă a părinţilor s-a schimbat cu vocea aspră a şefului. Nu contează. Cel puţin măcar acum, pentru câteva zile, mă aflu în tărâmul de recuperare. Ce va fi mai departe vom vedea…

Citeste si:

Diverse

El nu este aici!

”El nu este aici!”. Acesta este exemplul cel mai potrivit în care ni se arată că îl poți căuta pe Hristos și să nu-L g...

Diverse

Diavolul urlă, Dumnezeu șoptește

Diavolul urlă ca să se facă auzit, Dumnezeu șoptește ca să se facă iubit. Când diavolul îți urlă în urechi că eșt...

6 Comments

  • avatar image

    Alex

    iun. 13, 2013

    Reply

    Binecuvantati sunt cei care au unde merge acasa, are cine sa le faca mancare, au unde sa se faca ghemotoc intr-un pat moale. Sa uite de griji, sa nu mai fie nevoie sa ii intereseze de ceva, sa nu mai fie nevoie sa rezolve rutina zilnica pentru a inainta, sa se bucure de dragostea familiei. Acasa se opreste timpul in loc. :)

  • avatar image

    Ioana

    iun. 13, 2013

    Reply

    Foarte frumos scris Alina! si foarte adevarat :*

  • avatar image

    Al 8-lea

    iun. 13, 2013

    Reply

    adevarul e ca o mamaliguta cu sarmale, originale, face minuni... :))

  • avatar image

    Andreea

    iun. 13, 2013

    Reply

    Si nunai uitat de "sarmalele" facute din frunze si noroi! :)

  • avatar image

    Andreea

    iun. 13, 2013

    Reply

    Si nu ai uitat de 'sarmalele' facute din frunze si noroi! :)

  • Acasă, spitalul de recuperare « Presa Locala

    iun. 17, 2013

    Reply

    [...] sursa: Alina Ilioi [...]

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.