Diverse / special pentru voi

Antiteza sfârşitului (poezie video)

Vizite: 7097

      Sunt în Bucovina, afară ninge, iar în casă lemnele trosnesc, scântei dansând pe ritmurile focului mocnind. Părinţii mei dragi mă privesc cu drag. Sunt acasă doar de-o zi, iar degetele îmi aleargă pe tastatură, scriind cu drag o poezie. După ce am terminat-o de scris, mi-am zis că trebuie să vă transmit şi sentimentele prin care trec atunci când o recit. Prin urmare, iată rezultatul:

 

Mă lovesc de colţurile ascuţite ale sufletelor stinghere,

Caut, caut… strig şi peste tot e numai tăcere. Tăcere.

Mă împiedic de-un ciot de inimă abandonată.

E goală, neagră şi de-o bună vreme uitată.

 

Dau cu capul de-o bucată de cer rătăcită.

A căzut şi mă tot întreb de se mai ridică.

O stea pâlpâie din ce în ce mai încet. Se stinge.

Cine s-ar fi gândit? Brusc, cad fluturi albi. Ba nu, ninge.

 

Oameni cu fruntea-ncruntată caută un adăpost.

Nimeni nu zâmbeşte. Nu găseşte nici-un rost.

Din depărtare se aude-un urlet sfâşiat.

Toţi tresar. A venit sfârşitul. S-a terminat.

 

Un copil murdar se-agaţă de gâtul mamei înfricoşate,

Un altul strigă. Ţipă. Dă din picioarele-i nespălate.

Un bătrân cu barba albă se-aruncă la pământ.

Cu mâini tremurânde, mângâie al lui mormânt.

 

Sufletele tremură, pământul se cutremură, demonii plâng,

Îngerii se-nchină. Iadul se-ncălzeşte, afară se răceşte,  inimi se frâng.

A sosit vremea. Cerul se crapă-n două, se pregăteşte de-o lume nouă

Întuneric sau lumină. Rău sau bun. Cer sau iad. Totul se-mparte în două.

 

 

Cei nepregătiţi privesc cu groază scena vieţii lor sfârşite,

În contrast, pe-o margine de drum, alţii serbează venirea zilei lor iubite.

Primii plâng, zbiară şi se zbat întinşi pe jos. S-a sfârşit.

Ceilalţi, dansează şi strigă cu chiote de veselie: „a venit”.

 

 

Deodată, se face tăcere. O răsuflare fierbinte, şi totuşi rece, străbate tot cerul.

Genunchii se pleacă, demonii tremură şi şoptesc sugrumat: „A venit. E Mielul”.

Înalt, semeţ şi de-o frumuseţe răpitoare, pe-un tron stă Regele.

A venit. Din toate colţurile Pământului răsună aplauzele.

 

Priviri aruncate pline de disperare, haine sfâşiate, strigăte cutremurătoare

Dintr-o parte în alta aleargă păcătoşii, urmaţi de diavolii cu priviri nerăbdătoare.

Se opresc în dreptul tău şi se uită fix, pe buze au o întrebare chinuitoare:

„Şi tu vii oare?”, „Şi tu vii oare?”

 

httpv://www.youtube.com/watch?v=bLWPB3pry84&feature=youtu.be

Citeste si:

Carti / Diverse

Vrei carte? Ai parte! (Recomandări de carte)

Omul care iubește cărțile este un om care are o minte frumoasă și antrenată. În plus, nimic nu se compară cu mirosul de carte ...

ascuns in suflet / special pentru voi

Pentru fata de la cafea

Am observat. Îmi pare rău. Ba nu, nu îmi pare... Când ne-ai adus cafelele, nu am putut să nu văd. Însă înainte de asta s...

5 Comments

  • avatar image

    Ionuț

    feb. 13, 2012

    Reply

    Foarte frumoasa poezia deoarece conține multe imagini vizuale superbe. Se pare ca drumul acesta este mai roditor. Să te întorci cu bine! Domnul cu tine!

  • avatar image

    'Nelutuleee'

    feb. 13, 2012

    Reply

    Pana si pe mine ai reusit sa ma sperii cu expresivitatea gesturilor! Bine ca fac parte din categoria celor care asteptam clipa :)

  • avatar image

    Alin

    feb. 13, 2012

    Reply

    bravo Alina! :)

  • avatar image

    Lucica

    feb. 13, 2012

    Reply

    Good job, Dr.!

  • avatar image

    Angela Insula Ekklesia

    mart. 01, 2012

    Reply

    frumoasa si plina de adevar poezia...GBY

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.