Diverse

Atunci când suntem obosiţi…

Vizite: 8811

     Atunci când eşti obosit şi te-ai trezit cu noaptea în cap, lucrurile încep să se schimbe. Nu mai ai puterea, energia şi timpul să menajezi oamenii. Nu mai poţi să te gândeşti „cum să îi spun ca să nu se simtă jignit?”. Pur şi simplu îi spui şi gata. Nu cu duritate, ci scurt şi la obiect. Direct, fără ocolişuri şi gâdilat pe după ureche. Nu înseamnă că eşti nepoliticos sau brutal, ci că în momentul de faţă alegi să spui lucrurilor pe nume. Nu te mai gândeşti de zece ori înainte să-i spui celui din faţa ta că este absurd. Deschizi gura şi îi spui pur şi simplu: „Omule, eşti absurd!”. Nu mai ai timp, nu mai ai energie să îmbraci cuvintele într-o spoială frumoasă şi strălucitoare. Te rezumi la original. La autencititate. Iar zâmbetul tău, zâmbetul tău este în sfârşit natural. Dacă simţi nevoia, o faci. Dacă nu, nu eşti fals.

     Când eşti obosit nu mai ai răbdarea necesară de a asculta toate prostiile din jur. Te axezi pe un subiect care să aibă un anume scop şi nu te laşi decât atunci când ţi-ai atins obiectivul. Laşi deoparte pisica, maşina vecinului şi activitatea soacrei, laşi deoparte bârfele despre ce a mai făcut nu ştiu cine pe nu ştiu unde. Realizezi cât de superficiale sunt ele şi că îţi consumă din energie, pentru că da, atunci când eşti obosit ai mai mare grijă cum îţi cheltui energia. Nu îţi mai permiţi să arunci din scânteiele tale şi din orele pe care le ai. Abia atunci când cheltui şi cumperi scump energia, realizezi că nu e deloc benefic să investeşti în conversaţii superficiale, cu oameni care au mult prea mult timp liber. Nu te opreşti să te plângi la fiecare pas. Ţinteşti, mergi, cucereşti.

    Atunci când te trezeşti de dimineaţă şi ştii ce ai de făcut în ziua respectivă, nu te abaţi din cale. Porneşti motorul şi mergi cu viteză, neoprindu-te decât la destinaţie. Nu mai poposeşti în staţiile arhipline în care timpul se pierde mai repede decât orice altceva. Nu mai zăboveşti în faţa vitrinelor ticsite cu noutăţi, poftind la ce are aproapele. Realizezi că te mulţumeşti cu perechea de pantofi pe care o ai în picioare, îţi dai seama că-ţi ajunge haina de pe tine şi că te satisface ce ai. Pur şi simplu. Oare de ce trebuie să fie aşa? Faptul că ne trezim dimineaţa, că avem un obiectiv bine stabilit şi că uneori suntem obosiţi, să scoată ce e mai bun din noi? Oare faptul că energia pe care o mai avem la dispoziţie este într-o cantitate măsurabilă, să ne facă să ne gândim de două-trei ori înainte să o cheltuim?

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse / special pentru voi

Nu ar fi momentul să ne trezim?

Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai m...

Diverse

O altă perspectivă.

Cu trecerea timpului, dacă îi permiți vieții, aceasta te maturizează zi de zi. Ajungi ca dintr-un copil naiv și credul să f...

7 Comments

  • avatar image

    Alex

    nov. 14, 2012

    Reply

    Atunci devii multumitor pentru faptul ca nu ai colegi care sa ishte conflicte care sa iti strice concentrarea, dispozitia sau sa iti tina munca in loc. :)

  • avatar image

    Andreea

    nov. 14, 2012

    Reply

    Multumim ca scrii, Alina! M-am 'indragostit' de stilul tau.. de stilul tau de a scrie, si de stilul tau de a fi om. :)

  • avatar image

    River

    nov. 15, 2012

    Reply

    Cine se scoala de dimineata, departe ajunge. " - De ce a lăsat Dumnezeu lumea să intre în criza în care se găseşte, după aproape 2000 de ani de creştinism? - Criza nu e a lui Dumnezeu, nici a credinţei, ci a libertăţii conştiinţei oamenilor. Oamenii ultimelor secole au desacralizat lumea, au pustiit sufletele, au exacerbat senzualitatea, s-au lăsat pradă orgoliului materialismului şi ateismului. În acelaşi timp, şi forţele satanice sunt mai ascuţite şi mai bine organizate în secolul XX decât în primul veac creştin. Modul în care pier sfinţii ucişi de fiară în secolul XX este cu mult mai draconic, mai pervers, mai total, mai bine studiat, mai cumplit decât felul în care au fost ucişi martirii primelor veacuri ale catacombelor. Milioanele de creştini de azi nu sunt la nivelul spiritual al catacombelor, dar în acest secol sfinţenia şi martiriul sunt mai mari ca oricând prin intensitate şi forme de manifestare. Duşmanii creştinismului, cei care au provocat martiriul, vor acum să-i acopere existenţa, să-L facă uitat pe Hristos în lume, dar se înşală şi se dovedesc neputincioşi. Ei au reuşit să stăpânească lumea, dar au făcut sfinţi şi martiri. Au reuşit să închidă gura oamenilor, dar lumina sfinţilor n-au reuşit să o acopere. Dumnezeu lucrează în lume şi prin oamenii necredincioşi. Aşa pare a se descifra rostul crizei pe care o străbate secolul XX: curăţirea necesară unei trepte mai înalte de spiritualitate şi vieţuire."

  • avatar image

    Cezar

    nov. 16, 2012

    Reply

    Te-am vazut la Neatza. Felicitari! PS: Nu te mai scuza pentru oboseala, nu cred ca da bine. :P

    • avatar image

      Alina

      nov. 16, 2012

      Reply

      Mulţumesc Cezar. Nu ştiu cum dă, dar eu dacă sunt obosită, o spun... de ce să mă ascund şi să mă prefac?:)

      • avatar image

        Cezar

        nov. 17, 2012

        Reply

        Nu cred ca-i vorba de-a te ascunde in sensul de prefacatorie, ci mai degraba ca o dovada de tarie. Dar e o chestiune de preferinta, pana la urma, si e alegerea ta.

        • avatar image

          Alina

          nov. 18, 2012

          Reply

          Era slăbiciune dacă apăream cu părul în toate părţile, pungi la ochi şi căscând din 2 în 2 secunde Cezar:)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.