Când un bărbat plânge…
Feb 27
Mergea păşind apăsat şi hotărât, dintr-o parte a camerei în alta. Ţinea mâinile la spate şi capul uşor plecat. O cută adâncă îi stătea între sprâncene, iar ochii de un albastru intens, transmiteau nedumerire. Confuzie. Era debusolat de atitudinea ei. Nu putea înţelege. Într-o zi îi zâmbea, îi spunea că are nevoie de el, ca în următoare zi să-l alunge ca pe un câine prea bătrân pentru a mai putea păzi casa. Să-l alunge, pe el, cel care e mereu sigur pe el. Ce ironie!
Se opri în dreptul geamului care dă înspre grădină şi privi pierdut. Prin faţa ochilor începe să-i treacă fiecare fată pe care a făcut-o să sufere. Fiecare fată căreia i-a spus aceeaşi poveste şi mai apoi nu a mai căutat-o deloc. Acum plătea pentru fiecare, cu vârf şi îndesat! De ar fi ştiut… La început nici nu ar fi zis că acea fată slăbuţă, cu părul în vânt s-ar juca într-un aşa hal cu inima lui. Cu el, un bărbat în toată firea! Şi doar… mereu a fost sigur pe el. Stăpân. Niciodată, nici măcar un moment, nu a lăsat să-i scape vreun gest necugetat sau care să nu fie analizat de înainte. Da, el îşi analiza fiecare pas şi propoziţie pe care urma să o spună. Şi acum… acum nu a avut timp nici măcar să deschidă gura. Sau să protesteze. Acum a apărut ea, ca de nicăieri, i-a luat inima şi s-a jucat o perioadă cu ea, apoi a dispărut. Ca din senin. Ca mai apoi să reapară şi lui să-i crească inima înapoi. Şi apoi… a plecat iar. Şi tot aşa.
S-a oprit în dreptul unei oglinzi şi s-a uitat în ea lung. Nici nu-l mai recunoaşte pe bărbatul din ea. Din ochi i-a dispărut acea sclipire. Cearcăne negre îi încadrează pomeţii uscaţi. Dacă se uită bine, parcă a şi slăbit. Ce ţi-e şi cu iubirea asta! Ce ţi-e şi cu femeile! S-a îndreptat spre birou şi s-a aşezat cu grijă. Nici nu mai ştie dacă e în viaţă. Se simte un om mort şi gol pe dinăuntru. Când a plecat, parcă a luat tot cu ea. Şi nici nu are cui să spună despre asta, pentru că prietenii lui nu ar înţelege. Cum să înţeleagă cineva care nu ştie cum e să fii între rai şi iad? Lacrimi calde au început să curgă pe biroul din lemn. Iată că şi plânge! Prostuţul de el! Ce-a ajuns… un bărbat care plânge. El, care îi condamna pe cei sensibili şi îi ironiza. Iată-l aici, în miez de noapte, singur şi cu lacrimi şiroind pe obraz. Cu ce e de vină? Nu i-a spus nimeni cum e iubirea. Nu i-a spus nimeni cum e să ai pe cineva special şi apoi să nu mai ai. Şi ce dacă e bărbat? Şi ce dacă plânge? Asta înseamnă că e slab? Din contră… cineva i-a spus că tăria caracterului constă în afişarea sentimentelor. Dar el nu-şi doreşte astfel de sentimente! El o vrea pe ea. Şi? Cine a spus că tot ce vrem, obţinem? Din contră, în viaţă, obţinem ceea ce ne trebuie, nu ceea ce vrem.
Una, două. Începe să-şi numere lacrimile. Cât timp a trecut de când nu a mai plâns! Ultima oară când a vărsat ochii, a fost atunci când în generală a fost jignit de fata pe care o plăceau cu toţii. Atunci a plâns, dar a fugit şi s-a închis în baie ca nimeni să nu ştie. De atunci şi-a promis că nu va mai plânge niciodată, pentru nimeni. Şi iată-l acum, azi, aici. Şi plânge. Nu şi-a respectat promisiunea. Atunci când o femeie plânge, nimeni nu o acuză. E sentimentală. Dar atunci când un bărbat plânge, toată lumea e cu ochii pe el. Când un bărbat plânge, înseamnă că femeia aceea a fost cu adevărat specială. Înseamnă că şi-a dat inima. Că a dat-o şi încă nu a primit-o înapoi. Un bărbat nu plânge aşa, numai pentru că vrea. Nu, el nu plânge atât de uşor. Îi trebuie un motiv real. Când un bărbat plânge, întreg Universul trebuie să se alarmeze, pentru că ceva s-a întâmplat. Nu e doar aşa, că i s-a rupt o unghie sau pentru că a văzut un film romantic. Femeile plâng de asta. Bărbaţii nu prea. Ei plâng pentru motive reale precum o inimă zdrobită sau pierderea unei persoane dragi. Când un bărbat plânge, trebuie luat în serios!
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
Who told you? o.o
frumos si adevarat tot ce scri :*
Foarte tare Alina si ca sa nu fiu rea
sa amintesc doar de barbati cred ca e o lectie pentru toti(e) care se joaca cu sentimentele altora….
Intr-adevar, barbatii nu plang…usor. Dar cand plang, plang! Si de cele mai multe ori plansul unui barbat nu poate fi evaluat in…lacrimi!
Si daca un barbat plange mai des ? Daca plange la un film romantic ? Daca plange mai mult decat ar trebui ? Atunci, e ceva in neregula cu el ?
@Angela
Te as pune sa mi pui mana pe inima acum.. dupa ce am citit randurile astea si-am retrait pentru cateva clipe putin din DRAMA VIETII!! si apoi punete tu in locul unui barbat care iubeste cu adevarat dak poti.
“un barbat care iubeste cu adevarat poarta`n inima lui zdrentuita pana`n mormant chipul si amintirile alaturi de persoana iubita.”
PS: Alina .. imi place f f mult cum scrii .felicitari
GabiSNK ,am scris ceva rau ? Am spus ca nu indicat adica ca nu e bine sa ne jucam cu sentimentele cuiva….
eu am plans de numa’ si nu-mi aminteam nici o fata pe care sa o fii ranit vreodata. nici una cu care sa ma fii jucat. nici una de care sa profit. nici una de care sa fii facut misto. nici una. eu sincer, ranit si plin de lacrimi. dar stii ceva? uite ca mi-a trecut. a fost mai greu pana am decis sa iert. acum sunt cu zambetul pe buze in timp ce va scriu ce am patit
“Barbatii nu plang usor!”….Intr-adevar,de putine ori iti este dat sa vezi un barbat plangand;dar daca nu se vede in exterior,asta nu inseamna ca inlauntrul lui nu plange,ca inima lui nu e sfasiata…..Alina, apreciez foarte mult ceea ce scrii!! Esti o fata extraordinara!!!
@David….tocmai asta am spus si eu: “….plansul unui barbat nu poate fi evaluat in…lacrimi.”
Barbatii nu plang …usor, adica vizibil. Plansul unui barbat este suferinta fara lacrimi din inima lui.
ai dreptate Cornel!
nuuu cred
Beautiful! Frumoasa expunerea…trebuie ca cineva a avut curajul sa ti spuna fragmente din viata personala sa poti face o descriere atit de adevarata. “Da…Si barbatii pling!”
cine n are habar de sentimentul asta.. sa-si tina gura..
…si totuşi dacă era atât de sigur de el, poate că merita să înveţe această lecţie.
Să fii vulnerabil înseamnă să recunoşti că nu ai o inimă de piatră!
Nu cred că mereu doar celălalt este cel vinovat.
În orice iubire sunt doi. Dacă cei doi, nu iubesc dăruindu-se total celuilalt, aceea nu este o iubire adevărată!
…dacă ea a plecat,poate că lacrimile din inima ei…nu au fost niciodată văzute de el…
Ai dreptate, felicitari pentru postare!
interesantisimo…am regasit ceva prin randurile tale…
Ai pornit de la asta? http://www.youtube.com/watch?v=9_Iq9CWuqMM
Nu, dar îmi place melodia:)