ascuns in suflet

Care este cea mai mare realizare a ta?

Vizite: 18360

DSC_3474 copy_pp

Apare un moment în viaţă în care trebuie să te opreşti. Să laşi totul deoparte, oricât de important şi de urgent ar părea în acea clipă, şi să spui „stop”. Apare un moment în viaţă în care ajungi să nu te mai recunoşti. Nici măcar tu nu mai ştii cine e persoana asta pe care toată lumea o strigă ca pe tine. Ce face? Ce gânduri are? De ce a acţionat aşa, doar tu ai fi luat altă decizie, altădată?! Asta înseamnă că trebuie să pui un punct undeva, nu o virgulă. Să pui un punct înainte de tine, ca să nu se pună după tine.

Asta am făcut eu acum aproximativ un an jumătate. M-am oprit în momentul în care cariera mea era în ascensiune. Am luat nişte decizii radicale, pe care poate că nu le-aş fi luat dacă aş mai fi stat încă o secundă pe gânduri. Doar că nu mai ştiam cine e persoana asta pe care toată lumea o strigă „Alina”. Nu mai ştiam nici care-mi sunt aşteptările de la viaţă, dorinţele, ţelurile, şi de ce reacţionez în momentele cheie atât de… diferit de mine. Aşa că am pus punct, doar ca să încep un drum lung şi anevoios spre mine.

Nu a fost uşor. A fost aproximativ una din cele mai grele perioade din viaţa mea, cu lupte sufleteşti, raţionale şi spirituale. M-am disecat bucăţică cu bucăţică, şi am suportat durerea procedurii pe care parcă o făcea un chirurg celebru. Am descoperit lucruri noi despre mine, iar cei din jurul meu nu făceau lucrurile mai uşoare, vă asigur.

Nu am spus nimănui ce fac, ce e în interiorul meu, dar ştiu că ajunsesem la un moment dat într-un punct în care eram aproape de abandon. În care simţeam că e ultima picătură. Atunci, îmi amintesc că m-a sunat mama mea şi mi-a spus că: „să ştii că m-am rugat pentru tine şi… i-am spus lui Dumnezeu ca de această dată să facă aşa cum vrei tu, pentru că nu ai mai suporta încă o dezamăgire”. I-am mulţumit, dar nu i-am spus că a fost cea mai reală rugăciune pe care a putut să o facă, fără să ştie că aproape aşa ar fi fost. Poate că, chiar a fost rugăciunea care m-a salvat de la a renunţa.

Încă mai am câteva lucruri de cunoscut din mine, şi din ceea ce sunt. Dar, uitându-mă în urmă, observ o creştere remarcabilă. Astăzi am devenit persoana pe care aş putea să o privesc în oglindă, şi fără mândrie, să-i spun că este pe drumul pe care trebuie. Poate de aceea, când mi s-a pus astăzi într-un interviu întrebarea: „care consideri că este cea mai mare realizare a ta?”, am răspuns fără să stau pe gânduri „am ajuns să cunosc cine sunt”.

 Te întreb şi pe tine, în această seară, drag cititor: Care este cea mai mare realizare a ta?

Fotografie: The Storyalist

Citeste si:

ascuns in suflet / special pentru voi

Pentru fata de la cafea

Am observat. Îmi pare rău. Ba nu, nu îmi pare... Când ne-ai adus cafelele, nu am putut să nu văd. Însă înainte de asta s...

ascuns in suflet

Risipim totul ca să avem nimic…

Suntem o generație mult prea ocupată cu nimic. Cu strângerea comorilor. Cu ridicatul caselor. Cu construirea imaginii. Cu simul...

15 Comments

  • avatar image

    Cosmin Andone

    nov. 17, 2014

    Reply

    cine sunt? lumea ma stie cu numele de cosmin dupa tata, lumea ma stie cu numele de andone prietenii ma stiu cu numele de cos dar ma intreb: cine sunt?

    • avatar image

      Alina

      nov. 18, 2014

      Reply

      Cosmin este doar numele pe care-l ai. Cine eşti, de fapt?

  • avatar image

    Alex

    nov. 17, 2014

    Reply

    Felicitari, Alina! :)

    • avatar image

      Alina

      nov. 18, 2014

      Reply

      :)

      • avatar image

        andreea

        nov. 19, 2014

        Reply

        cea mai mare realizare a mea este ca am reusit sa mi indeplinesc visul.mi am dorit sa ajung politista si asta am si devenit.multumesc alina ca mi ai pus aceasta intrebare.inima mea s a inseninat cand a privit in urma la visul meu de copil pe care l am dus pana la capat.nu l am abandonat ci l am asezat la pieptul gandurilor mele cu numele ''destinul meu''!

        • avatar image

          Alina

          nov. 28, 2014

          Reply

          Mă bucur mult că ai reușit să îți îndeplinești visul!

  • avatar image

    radu

    nov. 18, 2014

    Reply

    Probabil cea mai mare realizare a mea e sa nu imi pun intrebari.unele raspunsuri ar ranii..iar celelalte nu ar schimba nimic

    • avatar image

      Alina

      nov. 28, 2014

      Reply

      Radu, nu aș fi sigură de asta...

  • avatar image

    Adrian

    nov. 19, 2014

    Reply

    Cea mai mare realizare a mea a fost sa aduc zambete in ochii copiilor inca de cand eram si eu copil. Din pacate acum am uitat sa mai fac asta acum, pur si simplu eu cel de atunci nu mai are nicio legatura cu eu de acum. Cred ca am incetat de mult sa mai fiu eu cel de atunci. Si pierd cu fieare zi. M-ai rascolit un pic :)

    • avatar image

      Alina

      nov. 28, 2014

      Reply

      Dacă te-am răscolit, înseamnă că ai început deja procesul de schimbare... e momentul să fii tu!

  • avatar image

    Denisa

    dec. 01, 2014

    Reply

    Draga Alina, sunt doar o studenta... am reusit sa imi croiesc un drum pana in acest loc si recunosc ca a fost un drum anevoios... cea mai mare realizare a mea speram sa fie momentul acela in care am sa castig titlul de "profesoara" dar observ ca nu e acela scopul meu... intradevar e unul din scopurile mele, insa cand vine vorba de cea mai mare realizare a mea cred ca imi doresc sa ma regasesc, m-am pierdut... L-am gasit pe Dumnezeu in sufletul meu, El e sprijinul meu, dar nu cred ca e indeajuns sa ii iubesti pe toti daca tu nu te iubesti pe tine. In ciuda tuturor lucrurilor prin care am trecut tot nu am ajuns sa ma iubesc, exista acel sentiment constant de inferioritate fata de restul lumii. Sunt mereu dezamagita de mine! Am obosit sa aud constant vorbe de genul:"esti un ingeras","ai un suflet mare","toata lumea te iubeste","esti prea buna"...nu ma regasesc... sper ca intr-o zi asta sa fie cea mai mare realizare a mea: sa ma pot iubi! Intr-o zi, curand, am sa devin profesoara si am dorinta ciudata de a indruma copiii si de ai motiva sa nu renunte la visele lor... dar cum voi putea eu sa merg in fata acestor copii daca chiar eu sunt cea care renunta? Sunt constienta de faptul ca nu e indeajuns ceea ce fac...dar de ce nu iau masuri ca sa schimb lucrurile din bine in mai bine? Sunt multe intrebari la care caut raspunsuri, intr-o zi am sa le gasesc numai sa nu fie prea tarziu.... :) Esti un om frumos! Ma regasesc in majoritatea scrierilor tale! Te imbratisez cu drag!

  • avatar image

    Iuliana

    ian. 01, 2015

    Reply

    Draga Alina, Ma bucur nespus ca am gasit blogul tau in seara asta. Aveam atata nevoie sa aud toate astea. Si s-a intamplat exact la momentul potrivit. Te rog din suflet sa nu te opresti sa scrii.

    • avatar image

      Alina

      ian. 31, 2015

      Reply

      Îţi mulţumesc din toată inima!

  • avatar image

    F LOREDANA

    ian. 19, 2015

    Reply

    Buna Alina! Loredana , sunt! M-am regasit in acest context 100% .Ce pot sa adaug peste povestea ta ,sunt detaliile ca :pe langa serviciu am decis schimbarea mea si ca iubita. Sunt in punctul critic sa nu ma mai creada cand spun ca pot fi asa cum isi doreste pt ca sunt persoana care simt ceva , zic altceva si fac total invers la cum trebuie. Iti spun, iubesc aceasta fiiinta draga mie si-mi doresc sa nu o dezamagesc, Am reusit sa promit ca voi face orice ca sa ma schimb si sunt sigura ca voi reusi doar ptr ca sunt motivata de iubirea reciproca si de faptul ca nu accept sa-l pierd stiind ca nimic nu este imposibil. Acum sunt la inceputul schimbarii .Ma bucur pentru ca mi-a marturisit ca ceea ce se intampla ne afecteaza pe ambii si nu vom reusi astfel sa avem viitorul promis impreuna. Voi uita ca nu imi tineam promisiuile candva si sigur va fi mandu de mine iar eu mai mult decat el.

    • avatar image

      Alina

      ian. 31, 2015

      Reply

      Sunt mândră de tine!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.