Diverse

Câteodată nu ajută să dai drumul la căldură

Vizite: 7133

ganduri

Nici cana mare de cappucino cu aromă de caramel, nici picioarele mele lipite de calorifer şi nici măcar mesajul pe care tocmai l-am primit pe telefon „să nu mori, nu ştiu cum ar fi lumea fără tine”, dat aparent fără nici un motiv, dar probabil cu zeci de motive, nu par să încălzească atmosfera.

    Adevărul de necontestat este că de câteva zile sunt îngheţată. M-am contopit cu vremea de-afară şi am căzut de comun acord că un moment de răceală poate fi uneori ca un duş rece. Probabil am luat de bune cuvintele surorii mele când, pentru că eram derutată, mi-a spus în glumă să merg să fac un duş rece. Numai că nu am ştiut atunci că efectul lui o să dureze atât de mult.

      Mi-am dorit să sar cu paraşuta, mult de tot, dar nu fără măsuri de siguranţă şi… fără o paraşută. Dar iată-mă în aer, executând salturi de acrobaţie la sute de metri de pământ, fără protecţie şi fără de o sfoară pe care să o trag când mă apropii de pământ. Am uitat că dacă te arunci, ajungi să şi cazi şi impactul poate fi surd şi dureros.

   Nu am scris de 5 zile, şi asta consider că este un efect secundar al amorţirii mele. Nimeni nu îţi spune că atunci când te decizi să oferi din tine, la un moment dat descoperi că nu mai ai ce să oferi. Slavă Domnului că cei care oferă din ei, ţie, te umplu din nou. Numai că durează, motiv pentru care de o săptămână umblu mai mult goală, decât plină.

    Nu mai tresar când sună telefonul, când primesc mesaje sau când aud numele. Nu mai tresar pentru că nu mai am aşteptări. Ce aşteptări să ai când ai oferit cea mai bună versiune a ta, şi ţi s-a spus că nu este îndeajuns? Asta e, am sărit fără paraşută. Poate pentru că mi s-a promis că o să fiu prinsă la aterizare. Dar iată că mă apropii de pământ şi nu văd nici un om. Doar pe Dumnezeu. Dar îmi e îndeajuns.

    Dau drumul mai tare la căldură încercând să mă păcălesc singură că dacă-mi încălzesc trupul, inima iese din amorţeală. Cert este că singurul lucru care mă mai interesează acum, în acest moment, este conexiunea mea cu Dumnezeu. Aşa că să nu mă judecaţi dacă în perioada imediat următoare am să fiu eu, dar nu eu. Caut să privesc mai des Cerul… şi mai puţin în jurul meu.

Citeste si:

Diverse / special pentru voi

Nu ar fi momentul să ne trezim?

Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai m...

Diverse

O altă perspectivă.

Cu trecerea timpului, dacă îi permiți vieții, aceasta te maturizează zi de zi. Ajungi ca dintr-un copil naiv și credul să f...

7 Comments

  • avatar image

    Ella

    nov. 17, 2013

    Reply

    ,,Nu mai tresar când sună telefonul, când primesc mesaje sau când aud numele. Nu mai tresar pentru că nu mai am aşteptări. Ce aşteptări să ai când ai oferit cea mai bună versiune a ta, şi ţi s-a spus că nu este îndeajuns? Asta e, am sărit fără paraşută. Poate pentru că mi s-a promis că o să fiu prinsă la aterizare. Dar iată că mă apropii de pământ şi nu văd nici un om. Doar pe Dumnezeu. Dar îmi e îndeajuns." Alina, nu stiu cum ai reusit dar ai descris exact starea mea, tot ce traiesc de cateva saptamani cu un anumit om pe care-l iubesc. Sa nu renunti sa mai scrii, sa nu renunti la vise. Umbla numai prin credinta, nu prin vedere. Planurile lui Dumnezeu pentru tine sunt nenumarate si extraordinare chiar daca acum nu vezi imaginea de ansamblu ci doar bucati de ,,puzzle'' care parca nu se imbina. Asta e lectia ce o invat acum si pentru ca ai fost de multe ori in scrierile tale ca o ,,geamana" a sufletului meu, cred ca Dumnezeu ar vrea sa te invete si pe tine lectia asta :) HE is your strenght. Don't give up! :) A warm hug

    • avatar image

      Alina

      nov. 17, 2013

      Reply

      La scris sper să nu renunţ niciodată. Dacă aş renunţa, înseamnă că renunţ la mine... Mulţumesc mult de tot, draga mea, pentru tot ce mi-ai scris. Serios: MULŢUMESC!

  • avatar image

    Mirela

    nov. 17, 2013

    Reply

    Doamne, parca vorbesti despre starea mea .... si eu am sarit fara parasuta... si eu am crezut ca voi fi prinsa la aterizare.... si sunt atat de dezamagita acum pentru ca am ajuns pe pamant si sunt imprastiata in mii de cioburi. Ma stradui sa recompun din cioburi fine sufletul meu, dar e asemenea unui puzzle cu 1000 de piese la care nu ai imaginea in fata ... :( Sunt trista...

  • avatar image

    Raluca

    nov. 17, 2013

    Reply

    Îmi tace gândul după atâta chin, După atâtea întrebări rostite, După atâtea monologuri fără sens După atâtea dialoguri chinuite.. Îmi tace gândul sufletului meu Nu-i chiar ușor nici să vorbești cu tine Descoperi cu uimire cine ești Și realizezi că nu te știi prea bine.. Îmi tace gândul neintelegănd Nici rostu-mi nici menirea mea exactă Și pentru-o clipă par să înțeleg Dar alte gânduri vin și iară-i ceață.. Îmi tace gândul, dar de fapt nu-mi tace Ași vrea pentru moment să îl opresc Să îl închid, să-l zăvorăsc intr-o clepsidră Iar cheia s-o ascund prin Univers.. Îmi tace gândul ce l-am incuiat Și plec sa-l caut astăzi prin Natură Să îl ascult sau poate să-i vorbesc?? Să-l înțeleg si să mă scot din zgură.. Îmi tace gândul cănd ma regăsesc Când inteleg cum toate au fost create Când realizez că-ntregul Univers E-n mana Celui ce le stie toate.. Îmi tace gandul între frunze În flori, în ape si în nori În rasarituri și-n apusuri Ce spun tăcut iubirea Lui Și atuncea tac, tac gândurile mele Le pun pe toate in iubirea Lui Și accept tăcut că dincolo de stele E El, ce mă învăța cum să zbor!

  • avatar image

    ada

    nov. 17, 2013

    Reply

    foarte interesant. m-am regasit in ceea ce ai scris... am trecut anul trecut printr-o situatie asenatoare, si acum la fel... Esti destul, Alina!!! identitatea ta este in Hristos...si doar El ne poate umple inimile, si poate vindeca orice rana. Deschid geamul, si simt un val de aer rece. Vantul adie, insufland prospetime... E oare prospetime, sau frigul iti da aceasta senzatie? Curand totul va ingheta, si va fi curpins de o stare de moarte... va fi un fel de coma a iernii ce isi va reveni maiestuos la primavara. Dar sufletul si inima cuprinse de acest vant friguros simt prospetime, sau doar inghet? Mai simte inima ceva? E inima in moarte clinica? Cum ar putea sa isi revina? Cum ar putea sa simta din nou acea caldura mangaietoare, atunci cand nu mai poate simti nimic? Astept...si ma gandesc in acelasi timp la milioanele de inimi ranite, dezamagite, ingrijorate, care sufera si care asteapta caldura, si revenirea din coma. Ma intreb daca ele stiu solutia... Ma intreb cata rabdare au ca sa astepte solutia... In asteptarea caldurii, esti tentat sa cauti sa te incalzesti la chibrituri, sau mici lumanari, care curand se vor stinge si iti vor lasa inima la fel de rece si ranita! Ai rabdare! Oh, inima, asteapta!!! Asteapta sa simti, Caldura care te va cuprinde cu bratele ei tandre, care iti va incalzi fiecare coltisor, si va topi gheata! Asteapta acea Caldura, venita din Dragostea pura a Lui Dumnezeu, care te va invalui, daruindu-ti prospetime si pace, si eterna speranta! Asteapta Caldura care te va tese din nou, si te va modela oferindu-ti un nou inceput si o noua perspectiva! Asteapta inima sa simti Caldura!!!

  • avatar image

    Alex

    nov. 18, 2013

    Reply

    Pentru mine, acele momente in care m-am trezit singur au avut efectul de a ma intelepti. Daca toate imi mergeau bine probabil ca nu ma mai opream sa ma gandesc, sa ma evaluez, sa nu mai cred in oameni cu naivitatea cu care o faceam. Eu sunt o persoana mai deschisa si uneori ma deschideam mai mult decat trebuia. Asa ca m-am adaptat, si nu m-am mai deschis mai mult decat fiecare poate duce sau vrea sa duca. La un moment dat m-am gandit ca asta e o modalitate de a-ti pune masca, falsitate sau ipocrizie. Dar mi-am dat seama ca e de fapt capacitatea mea ridicata de deschidere, poate chiar iesita din comun. Aceasta retinere nu e pentru ca eu nu vreau sa ma dechid si sa investesc, ci e pentru ca celalalt nu poate sa duca sau nu vrea asta. Astfel pe mine Dumnezeu ma invata stiinta de a investi intelept in oameni. Pentru ca la un moment dat El ma va folsi sa investesc masiv in ei. Asa ca, Alina, Dumnezeu te pregateste pentru ceva. Si fara indoiala ca poti trece peste dificultatile astea. Esti mai puternica decat crezi! "Nimeni nu îţi spune că atunci când te decizi să oferi din tine, la un moment dat descoperi că nu mai ai ce să oferi." Si pe mine ma dispera oamenii care desi vad incotro te indrepti, nu iti zic domn'e nimica. Zici ca dau din buzunarul lor! Si nu isi dau seama ca tocmai asa evita sa faca lumea din jurul lor mai buna. O sa vina ziua cand o sa fac treaba asta cu fiecare persoana cu care pot. "Cert este că singurul lucru care mă mai interesează acum, în acest moment, este conexiunea mea cu Dumnezeu. [...] Caut să privesc mai des Cerul… şi mai puţin în jurul meu." Ai grija de conexiunea cu Dumnezeu, pentru ca acolo este sursa farmecului tau! El este tot ce ai nevoie.

  • avatar image

    fj13

    nov. 19, 2013

    Reply

    "Dumnezeu n-a murit, A fost doar obosit Şi-a dormit un picuţ dup-amiază, Rechemaţi-l la noi, Va veni înapoi, Mâna lui în icoană lucrează. La acest carnaval, Ce nărav imoral, Numai măşti care nu se mai schimbă, Dintr-un ordin peltic Nu rezistă nimic, Nici popor, nici drapele şi nici limbă. Ne e totul permis Ba mai cerem şi bis Când păcatul se-arată în faţă, Legi morale-au căzut, Nu mai e ca-n trecut, E-o plăcere delictul pe viaţă. Şi deodată cădem Ca răpuşi de blestem, Tot ce-am tras şi-am minţit ni se-arată, Pedepsiţi legitim, Noi cu viaţa plătim Categorica notă de plată. Pe pământ e târziu, Avocaţii nu ştiu Nici o cale sentinţa s-atace Şi deodată din cer Semn de viaţă stingher, Dumnezeu se arată încoace." Am auzit-o acum cativa ani ca si melodie,la National Fm,de-atunci mi-au ramas verusrile-n cap, am tot cautat-o,dar n-am gasit-o pe nicaieri.Cand sunt "ca semnul intrebarii",imi vine-n minte "Toxica Libertate",asta, a lui Paunescu.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.