La sfârşit de orice lucru se face o retrospectivă… se numără lucrurile bune, dar se trec în revistă şi cele rele. Apoi, după ce se analizează situaţia, se trage linie. E ultima zi din anul 2012. La noapte trebuie să tragem şi noi linie. La noapte, după ora 00:00 avem ocazia să ne resetăm ceasurile, să luăm un caiet nou şi să începem altă filă. Curată. Să nu înţelegem greşit. Nu o luăm de la zero. Nu avem cum, nu ne naştem din nou. În schimb, avem posibilitatea de a începe un nou capitol din romanul pe care îl scriem.
Cei care ne-am scris liste cu dorinţe şi propuneri pentru Noul An, le-am scos de la naftalină şi am căutat să vedem câte sunt concretizate. „Cam puţine” am spune unii. „Sunt mulţumit totuşi” spun alţii. Prin faţa ochilor noştri trec momentele cele mai importante pe care le-am trăit în acest an. Am trăit o iubire, am pierdut o persoană, am regăsit pe cineva, ne-am angajat altundeva, am schimbat un loc de muncă, am făcut un copil, am vizitat o ţară, am atins un ţel. În 12 luni au avut timp să se adune. Majoritatea devenim nostalgici. Parcă nu e totul aşa cum ne-am imaginat. Parcă am fi putut face mai mult. Poate că dacă am fi luat alte decizii. Poate că dacă am fi fost diferiţi… Ironic cum pe ultima sută de metri ni se deschid ochii, cum vedem viaţa exact aşa cum este ea şi cum măcar pentru câteva momente ne dăm seama de lucrurile care sunt cu adevărat importante. Atunci punem mâna pe telefon, contactăm persoanele pe care nu le-am căutat de mult, dăm mesaje de iertare şi facem pace. Nu vrem să trecem într-un an nou fără să avem treburile rezolvate. Toţi scriem despre ce a fost, până şi eu. Nu ne putem abţine să nu facem bilanţul. Şi e bine…nu e rău să căutăm în arhivă şi să vedem ce conţine aceasta.
Suntem tentaţi să spunem lucruri bune şi să facem promisiuni. Mergem şi îi îmbrăţişăm pe cei pe care nu i-am îmbrăţişa în mod normal, le zâmbim celor cărora le-am arătat pumnul întregul an şi le spunem o vorbă bună persoanelor care nici măcar nu am ştiut că au existat până acum. Deodată ne amintim că relaţiile sunt mai importante decât câştigul financiar. Deodată, valorile noastre sunt potrivite. Deodată…
Pentru mine anul 2012 a fost unul din cei mai plini ani. Am câştigat multe, dar am pierdut la fel de multe. Pe plan profesional am fost în ascensiune, pe alte planuri am fost restanţieră. Am avut de luat printre cele mai grele decizii, iar pe unele le-am amânat. Poate că a fost anul în care m-am simţit mai singură ca niciodată, deşi am avut în jurul meu mai multe persoane decât în ceilalţi ani. Anul acesta a fost şi o luptă spirituală pentru mine… uneori am simţit că mă ţin de Dumnezeu cu toată forţa, iar alteori că dacă dau drumul doar la un deget, m-am dus. Am învăţat că munca multă dă rezultate. Nu pe loc, dar dă. Şi am mai învăţat şi că în relaţiile mele cu oamenii e greu doar atunci când lupt pentru ele. Când aleg să nu lupt e uşor pentru că încetul cu încetul dispar în ceaţă. Iar cel mai important lucru pe care l-am învăţat este acela de a accepta că sunt vulnerabilă şi de a-mi recunoaşte slăbiciunile, fără să le mai ascund într-un colţ al inimii.
Au existat momente când m-am dezamăgit, când v-am dezamăgit. În acele momente am fost tentată să renunţ şi să plec. Am ales să stau. Au fost clipe în care am spus ceva, apoi m-am trezit că fac altceva. Mi-a fost ruşine de mine, de voi. Şi atunci am vrut să mă ascund, dar am ales să stau la vedere ca să-mi primesc lecţia cum se cuvine. Au fost ore, zile, săptămâni în care L-am căutat pe Dumnezeu şi uneori simţeam că nu mai găsesc nimic. Nu mi-am încetat căutarea. Am descoperit cu timpul că El se descoperă oamenilor exact atunci când aceştia au nevoie, nu când cred ei că ar trebui.
Nu vă fac urări pentru noul an care vine, ci vă pun o întrebare. „Cine sunteţi voi cu adevărat şi ce doriţi să fiţi?”. Luaţi-vă timp pentru a răspunde la ea. Nu vă grăbiţi. Măcar acum meditaţi la voi, la ce aţi devenit şi la ce ar trebui si fiţi. Răscoliţi-vă inima. Cercetaţi-o. Apoi răspundeţi.
10 Comments
OvidiusMD
dec. 31, 2012
Alina
ian. 03, 2013
Adrian
dec. 31, 2012
Alina
ian. 03, 2013
fj13
dec. 31, 2012
Alina
ian. 03, 2013
Adrian
ian. 01, 2013
Alina
ian. 03, 2013
Câteva cuvinte pe ultima sută de metri « Presa Locala
ian. 01, 2013
Estera
ian. 03, 2013