Diverse

Ce e dezamăgirea?

Vizite: 14096

Stăteau pe o bancă pustie dintr-un parc plin de oameni. Un bătrân şi un copil. Copilul e frământat de o problemă, bătrânul îl priveşte cu dragoste în ochi. Nepoţelul deschide gura şi întreabă cu vocea lui subţire:

-Doare? Cum e când eşti dezamăgit?

-Da, doare. Simţi că ceva îţi invadează trupul, tremuri şi parcă nu poţi să respiri. E o durere tăcută. Mută. Ştii, ciudat este că de obicei eşti dezamăgit de persoanele la care ţii mult. Nici nu se poate altfel. Doar îţi pui toată speranţa în ei. Îi laşi să te desopere pe tine, ca fiinţă, ca om. Când te cuprinde un gust amar în gură, ţi se adună cute pe faţă involuntar şi simţi că ameţeşti, atunci e lovitura de graţie. Dar copile, eşti mic. Întreabă-mă lucrurile care te interesează şi prin care treci.

-Bunicule, dar de ce te dezamăgeşte o persoană?

-Dragul meu, uneori nu o face intenţionat. De multe ori doar ai aşteptări mai mari decât se cuvine de la acea persoană. Pur şi simplu porneşti la drum cu altă perspectivă decât a celui de lângă tine. Atunci nu poţi să zici că e vina nimănui. Dar mai este şi categoria a doua de oameni, categoria cea mai mare, oameni care o fac în mod intenţionat. Ei practic se alimentează cu mirosul glonţului pe care-l aruncă în mijlocul inimii victimei, ca mai apoi să privească nepăsători şi să plece mai departe.

Copilul făcu ochii mari şi speriaţi. Începu să sufle mai repede şi să i se vadă pieptul cum i se mişca sub bătăile inimii.

-Când voi creşte mare voi fi şi eu dezamăgit?

-Da, copilul meu.

-Şi atunci de unde ştiu eu că voi supravieţui bunicule?

-Hahaaha, dragule. Vezi aceste riduri? În viaţă vei fi trădat de propriul prieten, vei fi minţit în faţă, vei fi furat, vei fi batjocorit, ţi se va frânge inima în mii de bucăţele, din ochişorii aceştia ai tăi vor curge multe lacrimi. Dar, mai presus de toate acestea, vei fi fericit. Vei fi fericit pentru că vei învăţa cum să fii puternic, vei învăţa cum să rabzi, cum să zâmbeşti, cum să plângi şi cum să iubeşti.  Nimic nu se compară cu drumul pe care-l parcurgi ca să înveţi să iubeşti…

-Bunicule?

-Da.

-Dacă dezamăgirea vine la mine, eu am să o trimit la iubire.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse

Nu mai suntem de-ai casei

Străin printre oameni. Străin cu mine, străin cu lumea... Senzația că nu aparții acestei lumi, că ești doar un călător c...

Diverse / special pentru voi

Nu ar fi momentul să ne trezim?

Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai m...

3 Comments

  • avatar image

    Ionuț

    ian. 19, 2011

    Reply

    Dumnezeu să mă ajute, dar sper să nu ai dreptate că e mai mare categoria oamenilor care te dezamăgesc în mod intenționat, ci ne dezamăgim noi prin standardele pe care le impunem... pentru că, dacă ai avea dreptate, atunci într-adevăr viitorul omenirii e cianura

  • avatar image

    Diana Coman

    ian. 23, 2011

    Reply

    Dez-amagirea poate sa doara si sa fie amara, dar e doctorie, nu rana. Si tine doar de tine, nu de altii, nici macar de cei care zici tu ca se delecteaza sa-ti trimita gloante in inima - fiecare se poate amagi in fapt doar pe sine insusi si e alegerea fiecaruia dintre noi daca dam sau nu voie altora sa ne amageasca in primul rand. Dezamagirea care urmeaza e doar momentul in care nu mai reusim sa ne mintim cu asa arta.

    • avatar image

      Alina

      ian. 26, 2011

      Reply

      Hm...interesantă opinie. Şi în mare parte, sunt de acord cu ea

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.