Diverse

Citind asta, vei observa cum problema ta devine mai mică

Vizite: 10856

” Acum 9 ani am descoperit la sotul meu o boala din copilarie schizofrenia,4 ani i-am dus boala,apoi a murit taindusi gitul cu drujba,am trait cosmarul meu atit eu cit si fetele mele,moartea lui mia facut o rana care nici acum nu sa vindecat dupa 5 ani,apoi exact la un an a murit tatal meu,dupa inca un an socrul meu,apoi am avut un acident cu masina masia a fost praf,eu si fica mea nu am avut nici o zgirietura,dupa mia ars o parte din casa,apoi am cunoscut pe cineva acum doi ani cu care vroiam sa ma casatoresc in ziua cind am acceptat sa ma casatoresc cu el ne-am despartit definitiv fara cale de intoarcere,apoi nu bine m-am vindecat de necazul asta pina cumnatele mele sau pus impotriva mea vroin sa ma scoata afara din casa,si nu numai sa aduca la adresa mea tot felul de lucruri neadevarate ,tocmai in ideea ca sa plec din casa lor,ma amenintat cu tot felul de lucruri dracesti,ma refer la vrajitori si ma rog de a face rau.”

Acesta este mesajul pe care l-am primit. Aceasta este povestea de viaţă a cuiva, a unei doamne care preferă să-şi păstreze anonimitatea. Aceasta este viaţa pe care a trăit-o şi o trăieşte cineva: o mamă şi două fete. După ce citeşti, parcă-ţi vine să înghiţi în sec, să priveşti spre problemele tale şi să spui: „Oooo şi eu care credeam că trăiesc o viaţă dură şi nedreaptă”. Când citeşti asemenea rânduri, frământările tale cumva se diminuează şi se fac atât de mici, încât le poţi băga într-un buzunar. Un buzunar care şi el, la rândul lui, devine mic. Săptămânal primesc mailuri cu poveşti de viaţă care-mi dau fiori, cu frământări şi întrebări la care poate că nici nu m-aş fi gândit. Întrebări care pălesc în faţa întrebărilor mele. Şi totuşi, stai şi te gândeşti cum rezistă aceşti oameni, ţinând cont de faptul că atunci când tu ai o problemă, ţi se pare că a venit sfârşitul lumii.

Oamenii caută rezultate, oamenii caută răspunsuri. Oamenii caută pace şi linişte. Iubire. Speranţă. Uneori, depinde de noi ce găsesc. Alteori, depinde de drumul pe care caută. Sau, depinde la cine caută. Mai citeşte o dată mesajul de mai sus, scris de această femeie. Citeşte-l şi imaginează-ţi că eşti în locul ei. Doare, nu-i aşa? Mai e atât de mare problema ta?

 

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse / special pentru voi

Nu ar fi momentul să ne trezim?

Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai m...

Diverse

O altă perspectivă.

Cu trecerea timpului, dacă îi permiți vieții, aceasta te maturizează zi de zi. Ajungi ca dintr-un copil naiv și credul să f...

18 Comments

  • avatar image

    Winnetou

    feb. 02, 2012

    Reply

    Da, e la fel de mare problema ca si inaintea citirii articolului. Mi-ar fi placut daca mi-as fi zis "ah, ale mele sunt nimic pe langa asta".

    • avatar image

      Alina Ilioi

      feb. 02, 2012

      Reply

      Chiar atât de mari sunt problemele tale Gabi?:)

      • avatar image

        Winnetou

        feb. 02, 2012

        Reply

        Din pacate, da. Nu incerc sa dramatizez nimic, dimpotriva. Nici nu vreau sa ma plang, sunt constient ca toate trec. Sper.

        • avatar image

          Alina Ilioi

          feb. 02, 2012

          Reply

          Doreşti să vorbeşti despre ele? Dacă da, poţi să-mi scrii un mail:)

          • avatar image

            Winnetou

            feb. 02, 2012

            Multumesc de propunere, foarte dragut din partea ta. Pe bune. Dar va trebui sa refuz, nu ma simt deloc mai bine daca ma plang, dimpotriva.

  • avatar image

    EMILIAN

    feb. 02, 2012

    Reply

    Tu ai dreptate in mare parte ,sunt povesti sfasietoare , dar noaptea cand pun capul pe perna si inchid ochii imi aduc aminte de problemele mele de cei dragi mie , si-mi spun ca altii o duc mult mai greu decat mine ! ,...dar imi revin obsesiv , chimic ,...in minte cum pot face sa rezolv ale mele probleme ,...cu tot respectul , dar tricoul este mai aproape decat camasa ,...!

    • avatar image

      Alina Ilioi

      feb. 02, 2012

      Reply

      Emilian, Emilian... înseamnă că suntem egoişti, în acest caz. E adevărat că în problemele noastre ne implicăm emoţional mai intens, dar haide să ne propunem să fim puţin diferiţi...

  • avatar image

    soso

    feb. 02, 2012

    Reply

    Cutremuratoare povestea dar..trecem peste ea mergem inainte ca...asa e omu fiecare cu problemele si necazurile lui nustiu cine are timp si de problemele altuia nu ca nu ar vrea sa-i ajute cu un sfat cu..ce pot dar..timpu e prea scurt,timpu zboara si o data cu el i uitam pe acei oameni.

  • avatar image

    teodorus

    feb. 02, 2012

    Reply

    este o terapie care de cele mai multe ori functioneaza doar in parte, problemele mele intotdeauna pra cele mai mari si este adevarat, fiecare persoana in parte se confrunta cu probleme care pentru ei insisi sunt mari incomparatie ca ale altora. Am citi istoria aceste femei si in primul rand trebuie sa spun ca : Da!!! este mare, dar.........sincer , problema mea ramane la fel ca inainte, nu a schimbat cu nimic situatia, fiecare avem probleme mari, pentru ca in opinia mea problemele nu se pot compara, ele nu sunt nici mari nici mici, ci pur si simplu .......PROBLEME.

  • avatar image

    marius

    feb. 04, 2012

    Reply

    Este o scoala a vietii sa suferi pentru ca dupa ce trece vei deveni mai puternic,este si o vorba:ceea ce nu ma ucide ma face mai puternic!Deci faptul ca traim ne da speranta si nadejdea ca vom depasi obstacolele in clipa urmatoare,in urmatoarele zile,in urmatorii ani,este necesar sa spunem ,TREBUIE sa trec,sa rezist, sa ies din probleme si situatii ca altii sa nu se bucure de caderea mea si ca altii care vor trece pe aici sa gaseasca sprijin in mine...

  • avatar image

    ezechia adrian

    feb. 05, 2012

    Reply

    daaa,întradevîr,problema miea este mai mică ....surioară....acum pot merge,acum 8 ani eram osândit la cărucior electric cu rotile!....care-mi venea acum 7 ani acasă!...mulțumindu-I LUI ,în primul rând!....ÎL am pe EL:tată,mamă,frate.....soră!.....nevastă !!?......am lăsat și holdele !.....DOAMNE aștept promisiunea TA !

  • avatar image

    Tarascu Adrian Emil

    feb. 05, 2012

    Reply

    daaa,întradevîr,problema miea este mai mică ....surioară....acum pot merge,acum 8 ani eram osândit la cărucior electric cu rotile!....care-mi venea acum 7 ani acasă!...mulțumindu-I LUI ,în primul rând!....ÎL am pe EL:tată,mamă,frate.....soră!.....nevastă !!?......am lăsat și holdele !.....DOAMNE aștept promisiunea TA !

    • avatar image

      Tarascu Adrian Emil

      feb. 05, 2012

      Reply

      ...daaa,întradevăr...

  • avatar image

    Tarascu Adrian Emil

    feb. 05, 2012

    Reply

    .................surioară Cristina........

  • avatar image

    Alexandru

    feb. 08, 2012

    Reply

    Povestea pe care ai primit-o este intr-adevar una foarte trista insa nu vad corelarea cu blogul tau. Tu care zici "lupta ca sa o duci mai bine, ca sa fii fericit" acum zici: "nu fa nimic, chiar daca tu nu esti multumit de tine lasa ca se poate si mai rau". Da, se poate si mai rau, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa aspiram la fericire, ca trebuie sa ne multumim cu putinul pe care il avem. Se poate si mai rau, dar se poate si mai bine si mai binele acela iti permite sa fii fericit.

    • avatar image

      Alina Ilioi

      feb. 08, 2012

      Reply

      Alexandru, am vrut să împărtăşesc cu voi această poveste, tocmai pentru a arăta cât de puternic este un om, şi în acelaşi timp, cât de fragil. Nu spun să nu lupţi, nu spun să nu fii fericit. Tot ce spun este ca în lupta ta pentru fericire, să ai grijă ca să nu treci pe lângă exact ceea ce cauţi sau vrei:) Şi... trebuie să simţim unii cu alţii

      • avatar image

        Alexandru

        feb. 08, 2012

        Reply

        "Şi… trebuie să simţim unii cu alţii" Total de acord. Personal chiar ma simt bine cand intind o mana si fac pe cineva fericit iar eu efectiv nu imi doresc sa primesc in schimb decat, in cel mai bun caz, un multumesc sau nici macar atat. Insa m-am hotarat sa-ti scriu doar dupa ce am vazut statusul de pe pagina de FB cu "ganduri ascunse" si mi-am adus aminte de acest articol pe care il termini cu "Citeşte-l şi imaginează-ţi că eşti în locul ei. Doare, nu-i aşa? Mai e atât de mare problema ta?". In ambele mi-ai lasat aceasta impresie de "lasa ca se poate si mai rau".

  • avatar image

    Sergiu Pantoş

    feb. 14, 2014

    Reply

    Problemele şi suferinţele vieţii, le avem într-o măsură mai mare s-au mai mică. Fiindcă ai scris despre femeia care a avut soţul bolnav de schizofrenie, aş vrea să zic câteva cuvinte. Schizofrenia este de mai multe feluri, mai mult sau mai puţin grave. De asemenea comportamentele pot fi atât de diferite. Ştiu că oamenii se sperie când aud de persoane cu acest diagnostic. Tatăl meu este schizofrenic, şi e de treabă. Abia după ce am intrat la liceu şi tatăl meu a trebuit să se pensioneze, am realizat că într-adevăr este bolnav. A trecut prin multe suferinţe şi răutatea oamenilor l-au slăbit din punct de vedere psihic. Are probleme cu insomnia şi uită mai mult decât noi ceilalţi. Personal sunt recunoscător lui Dumnezeu că am crescut alături de el. Sunt un caz fericit. :)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.