ascuns in suflet

Conversație cu un orb

Vizite: 8024

Pressure_by_Kleemass

Eram emoționată în prezența lui, pentru că știam că el este unul din oamenii care nu mă vor judeca și cataloga după aspect. Într-un fel era reconfortant să știu asta, dar și înfricoșător. ”Dacă nu sunt tocmai ce cred că sunt?”. Știam că un om orb își formează altfel impresiile despre oameni: după voce, după modul de a vorbi, după suflet. În nici un caz după înfățișare. Lui nu-i puteam zâmbi larg și nici nu puteam să-i îmbunez judecata cu ochii mei mari și albaștri. Singurul lucru cu care îl puteam impresiona pe el, era sufletul meu.

– Ce te frământă? m-a întrebat cu bunătate în glas.

– Mă gândeam…

– Ai o voce plăcută. Caldă. Mă duce cu mintea la cineva care ar sta și m-ar pansa dacă aș fi rănit. Ție îți pasă mult de oameni, așa e?

– Poate că nu suficient. Poate că ar trebui să îmi pese mai mult. Să iubesc mai mult. Să…

– Tu ești un om bun. Iar oamenii buni suferă mult. Și vocea ta îmi spune că știi despre ce vorbesc.

– Sincer, îmi e frică puțin, pentru că tu ești singurul care nu vede prima dată cum sunt în exterior, ci în interior.

– Nu ai de ce să-ți faci griji. Nu știu cum arăți la suprafață, dar în interior ești unul din cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut.

– Cosmin, îmi e frică de la atâtea dezamăgiri să nu devin un om rău…

– O să o scoți tu la capăt. Rămâi aproape de Dumnezeul pe care-l simt în tine.

Peste două ore ne pregăteam să ne luăm la revedere. Eu aveam lacrimi în ochi, iar el nu le putea vedea. Dar le putea simți. M-a îmbrățișat strâns și mi-a șoptit:

– Ești frumoasă!

Am început să plâng. Era cel mai frumos compliment pe care l-am primit până atunci. Mi-a văzut sufletul.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

ascuns in suflet / special pentru voi

Pentru fata de la cafea

Am observat. Îmi pare rău. Ba nu, nu îmi pare... Când ne-ai adus cafelele, nu am putut să nu văd. Însă înainte de asta s...

ascuns in suflet

Risipim totul ca să avem nimic…

Suntem o generație mult prea ocupată cu nimic. Cu strângerea comorilor. Cu ridicatul caselor. Cu construirea imaginii. Cu simul...

4 Comments

  • avatar image

    Alex

    iun. 24, 2014

    Reply

    E interesant ca tu nu esti un om care sa se piarda in ceea ce ii ofera viata, sa se obisnuiasca cu aceste lucruri cum fac majoritatea oamenilor. Este un lucru normal (natural chiar) pentru oameni in general, odata ce adopta un stil de viata, mai ales cand e unul de succes, sa se obisnuiasca, sa aiba impresia ca li se cuvine si sa nu se mai preocupe de suflet, de ceea ce nu face parte din superficial si aparenta, de ceea ce nu se poate cumpara cu bani. Nu este deloc usor sa faci asta, pentru nici o fiinta umana. Cu cat urci mai mult pe scara succesului, cu cat ti-e mai bine, cu atat se mareste distanta si e mai dificil sa iti pastrezi acest echilibru si sa ramai preocupat de lucrurile profunde. E clar ca ai ceva special de la Dumnezeu, ai o legatura puternica cu El fara de care nu ai putea face asta.

  • avatar image

    Ovidiu Oltean

    iun. 25, 2014

    Reply

    Foarte frumos. Noțiunea de "orb" capătă noi semnificații. Cred că avem în jurul nostru mai mulți "orbi" decât credem, în timp ce persoanele care "văd" lumina din noi sunt tot mai rare.

    • avatar image

      Alina

      iul. 01, 2014

      Reply

      Aşa este, Ovidiu. Mă bucur de vizită... :)

  • avatar image

    cccrcco

    iul. 08, 2014

    Reply

    Nu am de unde să cunosc dacă întâmplarea e fictivă sau reală.(Alex,lasă fata sa facă ce-i place.Ovidiu,există niște granițe în orișice domeniu care poate fi găsit pe planeta Pământ...).Însă un lucru se face ușor înțeles: orbul e ciudat (ireal) si dialogul e penibil..oricât l-am nuanța noi.. fail..

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.