Diverse

Cum adică „eşti prea mult”?

Vizite: 11641

   486620_569686173065614_1260135812_n

 „Eşti prea mult. Eşti altfel. Tu în loc să dai din gene când mă uit la tine, mă priveşti fix în ochi, şi simt cum parcă ies raze laser şi-mi pătrund în interior, şi mă ard. Şi mi-e frică”. Eram în şcoala generală, un piticot care încerca să se adapteze societăţii înconjurătoare, asta până când am realizat că sunt o inadaptată, şi aşa voi rămâne prin construcţie. Cuvintele de mai sus mi le-a spus băiatul pe care-l simpatizam atunci, cu inocenţa unei fete de clasa a 6 a.

      În liceu m-am întâlnit cu aceeaşi poveste. „Îmi placi, dar tremur din toate încheieturile când te uiţi la mine. Şi eu nu tremur de fel, niciodată”. A durat un an până când şi-a făcut curajul sau forţa să creadă că poate să-mi facă faţă. Dar a durat prea mult pentru mine. Eram plecată deja. 

      Ajunsă la facultate, mi-am imaginat că aici deja e diferit. Nu mai sunt în generală, bărbaţii sunt maturi, nu le e frică. În fond, de ce sau de cine să le fie frică? Dar…acelaşi scenariu. Veneam de la o filmare şi l-am văzut pe el. Mă aştepta să mergem să mâncăm. Pe drum a început să ningă. L-am rugat să oprească maşina şi am ieşit să alerg prin zăpadă. Era prima ninsoare. Probabil avea o imagine ciudată în faţa ochilor: o femeie în toată firea, pe tocuri, arunca cu bulgări să nimerească un stâlp. Am mâncat, şi în timp ce era la masă, se uita într-un mod ciudat la mine. Ca şi cum îşi lua adio. Eu simţeam, tocmai de aceea vorbeam mult şi râdeam şi mai mult. Încercam să umplu golul. În faţa blocului, ditamai omul, avea lacrimi în ochi. „Nu pot… pentru prima oară în viaţă simt că nu pot să controlez ce se întâmplă. O să te şocheze ce-ţi spun, dar… îmi e frică de tine. Îmi e atât de frică, încât mă forţez, de fiecare dată când ne întâlnim, să rămân pe loc. Nu, nu te uita la mine în ochi. Uită-te în altă parte. Nu pot să-ţi îndur privirea, parcă trece prin mine. Poate pe viitor, când o să prind curaj, o să regret că mi-a fost frică.” Acestea fiind spuse, m-a pupat pe frunte şi a plecat cu o durere pe chip de parcă trecea printr-o operaţie dureroasă.

 Am rămas cu gura căscată. A doua zi, m-am dus la muncă, l-am tras deoparte pe un coleg de-al meu, cu experienţă şi i-am zis: „Mă, ce e în neregulă cu mine? De ce pun pe fugă oamenii?”. A început să râdă şi a spus simplu: „Siguranţa ta, că ştii cine eşti şi ce vrei, plus privirea aia a ta, intimidează. Simplu. Eşti multul prea mult.”

        „Vrei prea mult de la viaţă. Te mişti cu un ritm de îmi îngheaţă sângele în vene. Azi eşti aici, a doua zi deja te văd cu câţiva paşi mai în faţă. Mă lupt să ţin pasul, vreau… dar când cred că te-am ajuns, descopăr că iar eşti mai departe.” Asta mi-a spus ca o explicaţie, altcineva.

      Aceasta e povestea de care mă lovesc de fiecare dată când mă apropii de cineva. E ca şi cum, orice drum aş parcurge, exact în acelaşi loc ajung. La aceeaşi destinaţie, acelaşi verdict, aceeaşi istorie. Să fiu mai puţin? Nu ştiu cum. Să mă închid în mine? Am uitat cum. Să nu-mi mai pese? Nu am găsit încă antidotul. Şi totuşi ce înseamnă prea mult? Eu nici în ziua de astăzi nu am aflat…

Imagine preluată de pe: www.deviantart.cim

Citeste si:

Diverse

Dacă fugim de ceea ce suntem, vom fugi de noi o viață întreagă.

Asta ești tu. Ăsta ești tu. Dacă înțelegem și acceptăm asta, ne putem accepta pe noi înșine. Însă dacă fugim de ceea ...

Diverse

El nu este aici!

”El nu este aici!”. Acesta este exemplul cel mai potrivit în care ni se arată că îl poți căuta pe Hristos și să nu-L g...

13 Comments

  • avatar image

    Andreea

    nov. 21, 2013

    Reply

    Cred ca stiu despre ce vorbesti e una din replicile cele mai frecvente ,pe care le-am auzit la adresa mea...nu te panica..va veni o zi cand pentru cineva vei fi indeajuns...care va tine pasul cu tine si in fata caruia vei fi tu:)

  • avatar image

    Alex

    nov. 21, 2013

    Reply

    Stiu cum e, Alina. Nu din acest punct de vedere, ci din altul, stiu cum e sa ajungi mereu in acelasi loc. Crezi ca nu ai facut progrese, dar ai facut. Numai simplul fapt ca ajungi mereu acolo doare. Ce vrei e sa nu mai ajungi acolo, dar ajungi, si nu te intereseaza daca ai facut progrese, tot ce vrei e sa nu mai ajungi acolo. Sa fii mai mult si sa incerci sa dai mai putin acolo unde e nevoie de mai putin e mai bine decat sa fii mai putin, pentru ca atunci nu ai de unde da mai mult. Sa te inchizi in tine n-ai de ce, asa cum esti tu e cel mai bine sa fii. Sa nu iti mai pese, sunt doua solutii. Probabil o sa te uiti ciudat la ce iti zic. Ori nu-ti mai pasa de ce zic cei care nu iti fac fata, ori ii pui sa defineasca ce inseamna pentru ei "sa iti pese". Pentru ca in contextul articolului tau asta depinde mult de valorile pe care le ai, chiar de ceea ce vrei in viata. Alina, tu ai anumite daruri de la Dumnezeu. S-a "intamplat" ca unul din ele sa fie cel relaltat in acest articol. De aceea ti s-a spus ca "esti prea mult". De asemenea, s-a "intamplat" sa ai o sensibilitate care e atinsa la reactia celor din jur cand acest dar este "in actiune". Esti diferita, Alina! Iarta-ma daca te deranjeaza ca iti zic, insa esti in proces de invatare ce sa faci cu acel "esti prea mult".

  • avatar image

    Ralu

    nov. 22, 2013

    Reply

    Ma regasesc in acest articol...As vrea sa nu mai fiu asa de ambitioasa ,sa dovedesc ca eu pot,fara sa ma ajute nimeni si ma duce capul sa rezolv orice problema.Ma uit in jurul meu si vad ca acele femei care sunt sau par mai neajutorate,si-au gasit mai repede un barbat.Cred ca sunt putini barbati in ziua de azi care prefera o femeie puternica,descurcareata si care le poate tine piept.Dar chiar daca suntem ,,prea mult ,, pentru ei,asta nu inseamna ca trebuie sa incetam sa fim ,,noi,,si sa ne prefacem.Imi plac foarte mult articolele tale si ma regasesc de multe ori in ele si ma simt mai bine cand vad ca mai sunt si alte persoane ca mine si care simt la fel.Tine-o tot asa!

    • avatar image

      Alina

      nov. 29, 2013

      Reply

      Ralu, nu-ţi dori să fii mai puţin ambiţioasă. Îmbrăţişează ceea ce eşti, şi fii cea mai bună variantă a ta!

  • avatar image

    doa

    nov. 22, 2013

    Reply

    esti unicat

  • avatar image

    Alex

    nov. 28, 2013

    Reply

    Nu, nu esti prea mult. Restul oamenilor sunt PREA PUTIN !

  • avatar image

    Alex

    nov. 28, 2013

    Reply

    Nu, nu esti prea mult. Restul oamenilor sunt PREA PUTIN !!!

    • avatar image

      Alina

      nov. 29, 2013

      Reply

      :) Uneori suntem prea puţin, alteori prea mult...

  • avatar image

    Ioana

    nov. 28, 2013

    Reply

    Ar trebui sa fi mandra de siguranta si curajul tau, esti o persoana independenta, capabila sa se descurce in orice situatie. Si asta probabil ia speriat, nestiind cum sa reactioneze. Ei au de pierdut! Fii tu si atat, oricum oamenii vin si pleaca... Meriti mai mult decat un barbat care renunta usor.

  • avatar image

    Ioana

    nov. 28, 2013

    Reply

    Multe persoane ar vrea sa fie asa ca si tine!

    • avatar image

      Alina

      nov. 29, 2013

      Reply

      Îţi mulţumesc tare mult, Ioana! Te pup

  • avatar image

    vio

    oct. 22, 2014

    Reply

    . Exact in aceeasi situatie sunt si eu. si inca nu reusesc sa inteleg de ce barbatii se intimidează in prezenta mea. sunt o mana de om ! uneori ... as vrea sa fiu exact ca restul femeilor.

    • avatar image

      Alina

      oct. 24, 2014

      Reply

      Să nu-ţi doreşti asta, Vio. Eşti exact ceea ce trebuie să fii! :)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.