Diverse

De ce-aş pleca, la ce să mai rămân?

Vizite: 8128

O întrebare care ne macină pe mulţi tineri, şi nu numai. Privim în jur şi vedem oameni mari, oameni mici, cu valize şi bagaje târându-le după ei şi agitaţi la terminalul de la aeroport. Se mută de pe un picior pe altul şi se uită în jurul lor suspect. Cearcăne mari şi negre încadrează ochii spălăciţi de atâtea cifre calculate. Mâinile le sunt aspre şi muncite. Sunt obosiţi. Nu numai fizic, ci şi intelectual. De nenumărate ori şi-au pus aceeaşi întrebare: ’’De ce-aş pleca, la ce să mai rămân?’’. Studentul ţi-ar răspunde că ar pleca pentru că se studiază mai bine în străinătate. Cu acelaşi preţ, ba chiar mai ieftin. Afaceristul ţi-ar spune că oriunde altundeva afacerile sunt mai prospere şi mai bănoase. Ţăranul ar răspunde melancolic că aici nu se mai practică agricultura aşa cum se practica o dată. Părinţii ar argumenta că viitorul copiilor este mai bun în afară. Toată lumea vrea un trai bun. Ca şi oameni tânjim după apreciere şi după răsplătirea efortului depus. Vrem să fim mândri de realizările pe care le avem şi vrem să avem în viaţă mai mult decât o foaie de hârtie numită diplomă. Oare de ce-aş pleca? Câmpii întinse, munţi verzi şi bogaţi, istorie multă. Asta e România. Nimeni nu-ţi promite reuşita zilei de mâine şi nimeni nu-ţi promite că vei fi fericit. Iubeşti ţara. Eşti patriot. Nu vrei să pleci urechea la tot ce se spune rău despre ea. E bine. Luptă. Dar nu te uita cu jind la toţi cei care trag după ei bagajele pentru a se îndrepta spre un alt loc. Încearcă să arăţi că se poate. Că există viitor. Nu judeca. Vei avea ceea ce ai ales. O viaţă fericită sau o viaţă mizerabilă. Alţii aleg să rămână. Te poţi număra printre ei. În final, vei ajunge un veteran de război. Dar cel puţin vei avea împlinirea faptului că ai luptat. Uită-te în oglindă, în ochii tăi şi răspunde-ţi sincer la propria întrebare: ’’Are sens să mai rămân?’’ Omului nu-i place să trăiască de pe o zi pe alta. Nesigur. De aceea preferă să meargă într-un loc în care ştie ce va urma. Aşa suntem noi oamenii. Ne este frică de necunoscut. Ne este frică de schimbări bruşte şi de alţi oameni care luptă pentru aceleaşi lucruri pentru care luptăm şi noi. În final, toţi ajungem la întrebarea eternă: ’’Merită?’’.

Citeste si:

ascuns in suflet / Diverse

Te iubesc

Te iubesc Te iubesc nu pentru că și tu mă iubești, ci pentru că așa simte inima mea.  Te iubesc nu pentru ceea ce...

Diverse

Viața la 2 ani

M-am trezit dimineață. Am deschis ochii și... am dat nas în nas cu băiețelul meu. ”Gata nani” îmi spune zâmbind senin....

12 Comments

  • avatar image

    MIhai Motrescu

    sept. 18, 2011

    Reply

    interesant cum a venit postarea ta...tocmai intr-un moment in care trebuie sa hotarasc daca merita sau nu sa plec....

    • avatar image

      Alina Ilioi

      sept. 18, 2011

      Reply

      Şi ce ai hotărât Mihai? Pleci?

  • avatar image

    Bizonul

    sept. 18, 2011

    Reply

    De 20 de ani tot lupt , ce am adunat au furat cei de sus , pînă cînd ? Eu dacă zic ceva dispar , doar voi cei din media mai puteţi doar mîrîii dar nu prea mult că vă pierdeţi slujba şi atunci rămîne varianta dezrădăcinării.

    • avatar image

      Alina Ilioi

      sept. 18, 2011

      Reply

      Eu consider că toţi ne putem face auzită vocea. Depinde doar cum:)

  • avatar image

    Nelutu M.

    sept. 18, 2011

    Reply

    Foarte fain articolul. As vrea ca cititorii tai sa isi mai puna doua intrebari inainte sa decida in care parte inclina balanta. Intrebarile mele suna asa: 'Ce este viata?' si 'Care este prioritatea numarul unu pentru mine?'. Pe mine m-au ajutat rapsunsurile acestea sa ma linistesc... si sa raman! Bless you all!

    • avatar image

      Claudiu

      sept. 20, 2011

      Reply

      E foarte adevarat ce spune Nelutu,deafapt eu mi-am pus intrabarile astea si...am plecat.Fiecare persoana are propriul drum!Nu-i asa?

  • avatar image

    manu

    sept. 18, 2011

    Reply

    Eu zic ca esti nerealista. Prioritatea e familia, nu tara. Tara moare ultima de foame. Pana sa sufere tara, jumatate din populatie ar trebui sa nu mai existe deja (ca sa nu aiba cine plati impozitele). Dar ai tai de ce au plecat, nu i-ai intrebat?

    • avatar image

      Alina Ilioi

      sept. 19, 2011

      Reply

      După cum ai văzut, nu sunt nici pro, nici contra. Îi înţeleg şi pe cei care au rămas, şi pe cei care au plecat. Dacă tot îţi place să ataci, de ce nu mă întrebi pe mine de ce am rămas? O zi bună

  • avatar image

    Loredana

    sept. 23, 2011

    Reply

    Eu cred ca persona care se intreaba tot ea e cea care stie si raspunsul, fie ca recunoaste asta in inima ei sau nu. Pentru unii merita, pentru altii nu, dar numai tu stii cu adevarat daca merita sau nu pentru tine.

  • avatar image

    Oli

    oct. 01, 2011

    Reply

    Acum 3 ani de zile, pe 19 August, mă aflam și eu într-un aeroport, la Otopeni, așteptând să mă îmbarc într-un avion pentru prima oară. Destinația? Texas. Motivul? Facultate. Prețul? Vai de mine și Doamne, fă o minune! S-a ivit o oportunitate care la început părea imposibilă și toți mi-au râs în față, dar pas cu pas, mi-am dat seama că Dumnezeu are un plan cu mine și fiecare barieră ce-mi stătea în cale, a fost cucerită cu success pentru ca El poate! Totodată, mai repede decât aș zice pește, mă aflam deja în primul meu zbor cu avionul care a trebuit să fie până în celălalt capăt al lumii...îmi vine să râd de fiecare dată când mă gândesc la asta dar, am așteptat entuziasmat călătoria. Nu cunoșteam pe nimeni la destinație și nici n-am mai pășit niciodată pe tărâm American. Totuși, eram entuziasmat de ce urmează pentru că știam că Domnul e alături de mine. Acum, mai am mai puțin de un an până voi absolvi cu success facultatea și aștept cu nerăbdare să văd ce plan are Domnul cu privire la viața mea după aceasta. Sunt entuziasmat și foarte fericit! Eu nu am ales să plec. Dumnezeu a ales să plec iar dacă El mă vrea înapoi după ce termin școala, cu tot dragul voi veni înapoi fără să îmi pară rău! Îmi place aici, și mi-ar place să rămân dar stau dar mă gândesc bine și îmi dau seama că noi suntem unde suntem cu un scop. Cred și recomand ca Înainte ca să iei o decizie importantă, să te consulți cu Tati. Cred că trebuie să îl întrebăm pe El înainte să luam o decizie de o asemenea amploare. Oriunde mergi, El e cu tine și veghează asupra ta! Viața alături de El e frumoasă și plină de binecuvântări oriunde ai merge! Că e America sau că e România!

    • avatar image

      Irina

      oct. 02, 2011

      Reply

      foarte profund..ai punctat bine oli !

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 05, 2011

      Reply

      Cu adevărat Oli, tot respectul din partea mea pentru că te-ai lăsat călăuzit de Dumnezeu. Pentru că ai înlăturat orice frică şi orice obstacol şi te-ai dus acolo unde ai simţit că trebuie să fii. Recomandarea ta este şi recomandarea mea:) Trebuie să ne consultăm cu Dumnezeu înainte de a lua orice decizie în viaţă

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.