Diverse

De ce nu o să-mi cobor standardele?

Vizite: 11446

      72a6j16eir3tw4s75l3yge5inl4sasu6Astăzi am să vă răspund la o întrebare pe cât de simplă, pe atât de complicată. Într-o lume în care aproape totul funcţionează pe premisa „acceptă orice ca să obţii orice”, venim noi, o mână de oameni şi spunem „Nu. Acceptă doar ce meriţi ca să obţii ce meriţi”. Cel puţin eu aşa gândesc.

    Stând de vorbă cu mai multe persoane, mi s-a spus de câteva ori că am standarde mult prea înalte, că în acest mod am să rămân „fată bătrână”, că nu o să mă căsătoresc, că nu o să am prieteni, că… Multe „că-uri” care s-au jucat în mintea mea şi au început să se transforme în mari „oare?”. Am privit în jur şi am văzut cum, întradevăr, standardele sunt destul de scăzute. Am văzut oameni care acceptau situaţia respectivă doar pentru că se gândeau că nu pot mai mult. Am auzit persoane care au zis că acceptă o relaţie doar pentru că e mai bine aşa, decât niciuna. Şi iată aşa, uitându-mă în jurul meu, am observat cum cuvântul „standard” a început să fie tot mai puţin folosit, şi înlocuit de „compromis”. Având momentele mele de slăbiciune, dar şi pentru că mi-am pus şi eu un semn de întrebare, recunosc că în viaţa mea de câteva ori mi-am coborât standardele. Când şi cum?

1. O dată la un loc de muncă. Mi-am spus că pe moment voi coborî standardele, că voi accepta şi aşa, că voi accepta un salariu pe care îmi e şi ruşine să-l spun, că în viitor, şefii mei observând ce bine îmi fac treaba şi cât suflet pun, mă vor recompensa. Ha, ha. Naivitate. Rari sunt şefii care atunci când observă că angajaţii lor sunt buni, îi şi răsplătesc. Aşa că am ajuns să regret deciziile făcute, să mă simt tot mai sufocată şi constrânsă de situaţie. În acele momente mi-am spus că e momentul să mă trezesc la realitate şi să plătesc pentru că da, mi-am coborât standardele.

2. Într-o prietenie. Am ştiut că nu am nici în comun cu acea persoană, am observat că nu prea aş avea ce să învăţ, dar m-am gândit că sunt eu prea exigentă cu oamenii. Că poate ar trebui şi altor genuri de oameni să le dau o şansă, să le acord oportunitatea de a-mi dovedi că mă înşel. M-am crezut pentru moment Prinţesa Războinică, gata să le înfrunte pe toate şi să schimbe oameni. M-am crezut, nu am fost. Am plătit şi încă plătesc pentru că am lăsat oameni nepotriviţi să intre în viaţa mea.

3. Cu un bărbat. Nu era genul meu, nici pe departe. Nici măcar nu gândea aşa cum mi-aş fi dorit. Nu avea acea slipire de inteligenţă şi bunătate pe care o căutam, dar am stat şi m-am gândit că voi obţine eticheta de „fată bătrână” sau că, poate chiar sunt eu prea pretenţioasă şi am aşteptări prea mari atunci când vine vorba de bărbaţi. Şi iată-mă ieşind la o întâlnire cu această persoană, şi iată momente jenante de pauză pentru că nu avem subiecte în comun de discutat, iată gesturi pe care le face în public faţă de alţi oameni şi mă determină să las privirea în jos şi să încremenesc de ruşine, iată… Iată că până şi în acest domeniu al vieţii mi-am dovedit că nu merită deloc să-ţi cobori standardele, pentru că ajungi să plăteşti şi să te simţi nefericit.

    Acestea sunt trei situaţii care m-au învăţat minte, care mi-au dat lecţii preţioase şi mi-au confirmat încă o dată de ce nu o să-mi cobor eu standardele. Pentru că aş ajunge să fiu nefericită, pentru că nu am muncit şi investit în zadar, pentru că la un moment dată o să apară persoana, prietenul, locul de muncă după standardele mele înalte şi eu voi fi prea ocupată cu nefericirea pe care o am într-un standard coborât. Puteţi să o luaţi oricum, dar sper să nu experimentaţi aceleaşi situaţii.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse

Nu mai suntem de-ai casei

Străin printre oameni. Străin cu mine, străin cu lumea... Senzația că nu aparții acestei lumi, că ești doar un călător c...

Diverse / special pentru voi

Nu ar fi momentul să ne trezim?

Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai m...

9 Comments

  • avatar image

    Dana

    apr. 14, 2013

    Reply

    Ai reusit sa pui in cuvinte lucruri care sunt in inimile multor femei. Si din fericire, ii multumesc lui Dumnezeu ca exista persoane ca tine. You made my day Sunshine!

    • avatar image

      Alina

      apr. 14, 2013

      Reply

      Mă bucur mult

    • avatar image

      Alina

      apr. 17, 2013

      Reply

      Mă bucur mult de tot Dana. Îţi doresc numai fericire.

  • avatar image

    WindowsCluj

    apr. 14, 2013

    Reply

    La punctul 3 ai papat un C. La cat de des se schimba limba noastra nici nu mai stiu daca se scrie intr-adevar sau intradevar :) La locul tau de munca am auzit un sef care te vorbea de rau dar curaj sa-ti spuna in fata nu a avut si nu ti-a spus. La fel si eu am fost inlaturat fara explicatii, insa eu daca gresesc vreau sa aud explicatiile, greselile, pentru a nu le mai repeta pe viitor. Este si o vorba : omul din greseli invata. Este prematur sa te gandesti la eticheta de ''fata batrana''. Eu cred ca doar dintr-o simpla discutie iti poti da seama daca ai ceva de discutat cu acea persoana, poti chiar sa citesti persoana si dupa limbajul corpului, mimica, gestica..etc Totusi nu poti sa cobori standardele cand ai de-a face cu ghiorlania, mitocania, needucatia. Gata, am comentat prea mult si poate supar pe cineva. :)Priveste inainte,daca ai cazut sa te ridici imediat.

    • avatar image

      Alina

      apr. 17, 2013

      Reply

      Ştii cum e... cei care vorbesc de rău au prea mult timp liber, iar cei vorbiţi de rău sunt prea ocupaţi ca să le pese:)

  • avatar image

    Catalin

    apr. 14, 2013

    Reply

    Una e sa accepti ceea ce meriti (dupa adevarata ta valoare) si alta e sa ai pretentii si sa ridici standardele peste masura. Si pana una alta cam da, este posibil sa ramai ''fata mare'' daca nu-ti ajustezi standardele la valoarea reala pe care o ai,iar daca nu si nu atunci stii tu vorba ''din aleasa ajungi culeasa'',..dar nici sa cobori sub ceea ce meriti.

  • avatar image

    Eugen

    apr. 14, 2013

    Reply

    Sunt de acord cu catalin in ceea ce priveste firescul lumii in care traim.Si pina la urma ce sunt standardele...sau pretentiile.?Sau ptr ce te,ai luptat sa ajungi undeva sus cind intradevar acestea nu,ti aduc adevarata fericire..?Uiti adevaratul.scop ptr care te,a creeat Dumnezeu...Oare standardele Lui nu sunt mai importante decit cele pe care ti le,ai impus?Asadar supune,te standardelor Lui si ve,i sti cu siguranta cit,unde si cum sa ti le cobori si atunci tot PRIN EL vei vedea persoana potrivita ptr asteptarile tale....Alta cale nu exista asa ca daca alegi pe cea increzatoare de sine...ai sa suferi..D,zeu sa te calauzeasca...

    • avatar image

      Alina

      apr. 17, 2013

      Reply

      Nu am înţeles dacă mi te adresezi mie, sau vorbeşti în general Eugen:)

  • avatar image

    Eugen

    apr. 17, 2013

    Reply

    ...Da Alina in mod personal m,am adresat tie...Vreau sa te sprijin si sa,ti impulsionez ideile spre idealul si frumusetea Domnului Isus.El este metoda absoluta si modelul perfect la care trebuie sa tindem a-l isusi in carcterul si conduita noastra de zi cu zi.Apropo sa fiu sincer si eu ma aflu in aceeasi "lupta"sa,i zic asa mai generalizat...Doamne ajuta necredintei noastre si iarta,ne apatia si indiferenta noastra fata de planul Tau cu fiecare dintre noi...Si cind te gindesti ca de fapt in realitate suntem indiferenti de propria noastra viata iar cel rau mestesugeste sa ne,o ocupe cu planuri si standarde firesti si fara valoare....Domnul fie cu tine..Si continua sa lupti lupta cea buna care de fapt duce la fericirea ta si la raspunsurile multor intrebari ale tale....!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.