Diverse

De ce te-ai ascuns?

Vizite: 36184

Misterios este omul! Aţi văzut vreodată un melc care se ascunde în cochilia lui când se simte ameninţat? Ar sta acolo atât timp cât ar şti că e nevoie pentru a fi în siguranţă. Nu, să vă întreb altcumva. Aţi văzut vreodată un om rănit, un om înfricoşat? S-a dat câţiva paşi înapoi şi a alergat. A fugit şi s-a ascuns. În cochilie.

Şi aceasta nu e o problemă nouă. Să ne ascundem când simţim că suntem în pericol, când ne este frică sau când suntem răniţi sufleteşte. E atât de veche, încât a început chiar în Eden. Da, de la Adam şi Eva când s-au ascund de Dumnezeu după ce au mâncat mărul. Nu e nimic atractiv în a te ascunde, dar se pare că acesta e primul instinct al omului. La fel ca şi melcul sau ca ariciul. La cea mai mică zdruncinare, poc, în cochilia noastră. Ce este interesant, e că Dumnezeu i-a întrebat de ce s-au ascuns, ce au făcut. De parcă El nu ar fi ştiut. De parcă El nu ştie tot. Dar a vrut ca ei să conştientizeze. Să stea faţă în faţă cu problema, cu frica, cu greşeala sau cu rănirea sufletească. A vrut ca ei să o spună cu gurile lor. Aşa că şi noi, după ce ne ascundem, după ce vedem că o luăm la fugă şi ne închidem într-o cochilie mică şi mirositoare, să ne întrebăm de ce facem aceasta. Care este motivul, ce s-a întâmplat? Deşi poate că ştim, să ne mai spunem încă o dată, cu voce tare. Să scriem dacă e nevoie. Important e să realizăm ce ne-a determinat să reacţionăm aşa. Nu ştiu tu de câţi ani stai ascuns. Nu ştiu nici de ce te-ai ascuns şi nici măcar nu ştiu dacă ai de gând să ieşi vreodată de acolo. Dar un lucru ştiu cu siguranţă. Eu am decis să ies. M-am hotărât să nu mă mai ascund ci să păşesc prin credinţă. Şi mai ştiu ceva. Ştiu că vreau să te întreb acum, pe tine, cel care citeşti, de ce te-ai ascuns. De cât timp stai ascuns? Oare nu a sosit capul să ieşi la lumină? Oare nu e momentul să te opreşti din alergat, să nu te mai închizi într-o carcasă superficială?

 

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse / special pentru voi

Nu ar fi momentul să ne trezim?

Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai m...

Diverse

O altă perspectivă.

Cu trecerea timpului, dacă îi permiți vieții, aceasta te maturizează zi de zi. Ajungi ca dintr-un copil naiv și credul să f...

7 Comments

  • avatar image

    Romeo

    dec. 20, 2011

    Reply

    I Am that I Am

  • avatar image

    Dli

    dec. 20, 2011

    Reply

    Toti avem asemenea momente. Si eu ma ascund de foarte multe ori si nu ca imi e frica ci pentru ca am nevoie de liniste si sa-mi revizuiesc toate problemele pe care le am. Nu imi place dar nu am de ales. Dar cred ca ma deschid destul de repede. Felicitari pentru articol. Sarbatori fericite sa ai!

    • avatar image

      Alina Ilioi

      dec. 24, 2011

      Reply

      Mulţumesc frumos, şi eu mă ascund dar nu pentru că îmi e frică, ci pentru că am nevoie şi eu de linişte, aşa cum ai spus tu. Dar nu mă ascund de mine...

  • avatar image

    Catalin Livadaru

    dec. 24, 2011

    Reply

    Acea "cochilie" nu este un semn de lasitate, ci subconstientul nostru care de cele mai multe ori, este in dezacord cu ceea ce vedem, ceea ce auzim, ceea ce se intampla in realitate. Este ca un zid care ne desparte de o lume de care simtim din ce in ce mai mult, ca nu apartinem. Dar asta se intampla in rarele ocazii in care ne permitem sa ne abatem de la rutina de zi cu zi. Interesante abordari...

    • avatar image

      Alina Ilioi

      dec. 24, 2011

      Reply

      Cătălin, hm... are logică ceea ce spui tu, dar când ştim că e laşitate, şi când ştim că al nostru subconştient intervine?

      • avatar image

        Catalin Livadaru

        dec. 24, 2011

        Reply

        Stim si putem face diferenta intre lasitate si subconstient doar atunci cand suntem sinceri cu noi insine, ceea ce bineinteles ca nu face o mare parte a populatiei acestei tari, a carui caracter este predominat de ipocrizie si lipsa de demnitate. Unii aleg sa fie lasi pentru ca e mai comod...

  • avatar image

    MoonNight BlackMist

    ian. 05, 2012

    Reply

    In Eden nu a mancat nimeni niciun mar; defapt este vb despre un fruct (in sensul de rod) - Rodul (metaforic) cunoasterii binelui si raului, adica asa cum spune si Kant al categorisirii. Caderea din rai practic este o consecinta directa a modului dihotomic de a vedea Lumea aparuta in urma acestei modificari nefericite a constiintei. Numeroase practici spirituale cauta abolirea acestui mod de a percepe Lumea. Treaba cu marul a aparut in timpul Renasterii, cand acel "rod" a fost astfel simbolizat in picturile ce descriau "alungarea din Rai".

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.