special pentru voi

După depresie se pune virgulă, nu punct!

Vizite: 21233

Ieri mi-am rugat pe Instagram cititorii să îmi propună un subiect pentru articol. Printre mesajele primite, am citit unul scurt: „depresia.” Da, punctul era prezent în mesaj. Un punct care mi-a sărit imediat în ochi, care mi-a strigat că atunci când apare depresia, de cele mai multe ori nu mai vedem virgula, ci doar punctul. Cred că nu întâmplător, tot ieri, am urmărit un reportaj despre depresie.

Tot mai mulți oameni sunt afectați de această boală a secolului. Asta pentru că nu o poți numi o stare, așa cum de multe ori s-a speculat. E o boală. O condiție care afectează nu doar pe cel în cauză, ci și pe cei din jur. Am să aleg, ca de obicei, să fiu transparentă în acest articol, ceea ce poate mi-ar atrage judecata unora. Asta este.

Când specific cuvântul depresie, personal îmi pot aminti cu exactitate trei momente din viața mea: unul în care am văzut, auzit, simțit atât de multe într-o perioadă atât de scurtă, încât simțeam cum mă afectează tot mai mult, dar și că trebuie să fiu puternică pentru cei din jurul meu. Și am fost. Până în momentul în care, într-o zi, am intrat în apartamentul meu, mi-am tras draperiile pentru că nu mai suportam lumina, m-am aruncat în pijamale și m-am pus în pat. Am dormit și m-am uitat la seriale. Preț de câteva zile, în care telefonul îmi suna, primeam mesaje, și nici măcar nu mă oboseam să răspund sau să văd cine ce vrea. Pur și simplu nu mai voiam să știu, nu mai voiam să aud și nici nu știam ce să spun. Cu fiecare zi cu care trecea simțeam cum starea devine tot mai acută. Și mai acută. Iar ceea ce simțeam nu era o mare tristețe, ci o senzație de nimic, de amorțeală. Eram conștientă că e un început de depresie. Știam simptomele. Citisem despre ele. Făcusem emisiune despre ele. Scrisesem un întreg proiect despre asta. Dar parcă nu-mi mai păsa. După 4-5 zile, m-am trezit într-o dimineață la fel de goală. De nepăsătoare. De amorțită. Mi-am spus că urmează o nouă zi la fel. Apoi am scuturat din cap. Sosise momentul să lupt cu acea stare. Am făcut un duș și apoi am început să fac curat în casă. Cu fiecare colțișor aerisit simțema cum încep și eu să mă aerisesc. Am pus mâna pe telefon și am răspuns la mesaje. M-am rugat. Am ieșit afară să iau aer. Și am făcut cel mai important lucru: m-am dus să vizitez la spital un bolnav. Cea mai bună metodă de a te recupera? Concentrarea pe facerea de bine 🙂 Au urmat zile, săptămâni, în care mă trezeam cu lacrimi în ochi. În care, dacă cineva ar fi spus ceva ce mi-ar fi părut mie că are legătură cu motivele pentru care eu sunt supărată, aș fi izbucnit în plâns. Dar am luptat și-am depășit acea stare.

Probabil unii creștini ar spune că depresia e lipsă de Dumnezeu. Că dacă L-ai avea pe Dumnezeu, nu ai experimenta nimic din toate acestea. Permiteți-mi să îi contrazic. Câteodată nu știi cum te ia, nu știi cum vine. Însă da, Dumnezeu e cel care te poate scoate definitiv din acea stare.

Nu știu dacă cititoarea care mi-a zis să scriu despre depresie trece prin asemenea momente. Nu știu dacă cineva apropiat ei experimentează asta. Însă știu că există virgulă după depresie. Nu punct.

Da, depresia e un vid care te înghite puțin câte puțin. Care îți amorțește fiecare sentiment pe care-l ai. Care te face să te simți un inadaptat în această lume. Care izolează totul din jurul tău și singurătatea e singura care rămâne. Când trecut, prezent sau viitor nu mai contează atât de mult. E un monstru care te înghite pe tine și lasă doar corpul. Lasă acea stare care te face uneori să izbești cu pumnii în pereți, pentru că ai vrea să simți ceva. Măcar ceva. Chiar și durere. Dar măcar să ai un sentiment. Desigur, ea se poate manifesta diferit. Unii tot ce pot simți e doar durerea. Suferința. Necazul.

Dacă tu, astăzi, ești în depresie, te încurajez să lupți. Să te ridici. Să îl cauți pe Dumnezeu, să te rogi, să îi spui tot ce te roade. Sau nu te roade. Tot ce simți. Sau nu simți. Dar să-i spui. Iar dacă simți că nu poți trece singur prin asta, apelează la ajutorul cuiva foarte apropiat. Spune-i că ai nevoie de suport necondiționat. Curaj, după depresie se pune virgulă, nu punct!

 

Imagine preluată de pe: http://karrierebibel.de/depression/

Citeste si:

Diverse / special pentru voi

Experiența primei nașteri

  Acesta este primul articol pe care îl scriu în calitate de mămică. De fapt, acesta este primul articol pe care îl scri...

special pentru voi

Pălăria jos, doamnelor!

Am cunoscut câteva femei în viața mea care m-au făcut să spun ”pălăria jos, doamnelor!”. Când mă gândesc la ele, sunt...

No comments

Leave a Reply