Diverse

Egoismul ne transformă în nişte oameni urâţi

Vizite: 19873

        Suntem nişte egoişti. Gândim totul din prisma noastră, acţionăm cum ne e nouă mai bine, fără să ne gândim la daunele sau efectele colaterale. Ca şi argument, aducem mereu acel veşnic „instinct de conservare”. Spun aceasta pentru că uneori m-am regăsit şi eu în descrierea de mai sus. Am făcut unele lucruri şi am luat unele decizii doar pentru că MIE mi-ar fi mai bine sau mi-ar conveni într-un anume fel. E dureros să recunoşti asta, dar măcar ştii că eşti conştient de ce se întâmplă.

     Mai devreme îi spuneam unui amic că pur şi simplu astăzi simt că m-am săturat. Că aş vrea să-mi fac bagajul şi să mă duc undeva în munţi, undeva unde nu e nimeni. Care e cea mai mare problemă? De ce am ajuns ca cel puţin măcar o dată în viaţă să simţim această nevoie de eliberare, de fugă, de îndepărtare? Pentru că nu ne mai ascultăm inimile unii altora. Da, nu le mai ascultăm. O inimă îţi spune care e problema, fără să mai fie nevoie să întrebi persoana respectivă. Şi… nu numai că nu le mai ascultăm, dar parcă nici nu ne mai pasă. De ce ne-ar păsa noua de ce simte celălalt? Pentru ce? Ajungem ca într-un punct în viaţă să ne întrebăm dacă e bine să fim persoane bune, persoane care să ofere sau să devenim şi noi extrem de egoişti. Deşi tindem să credem că dacă am fi egoişti, am avea numai de câştigat, uităm un lucru. Atunci când alegem să fim buni, chiar dacă suntem conştienţi că fiind aşa, oamenii ar profita de noi, alegem să fim oameni. Alegem să îl facem pe Dumnezeu să zâmbească.

   Am întâlnit câteva persoane care-mi spuneau „Alina, mi-aş dori atât de mult să pot fi şi eu rea. Să pot fi egoistă şi nesimţită. Dar nu pot”. Sinceră să fiu, şi eu mi-am dorit de câteva ori. Mi-am dorit să nu mă mai gândesc la cum se simte cel de lângă mine, să nu-mi mai pese cine are de suferit şi să-mi urmăresc interesul propriu. Ce noroc că dorinţa mea nu a fost ascultată! Prefer să plâng că cineva a profitat de bunătatea mea, decât să zâmbesc că am păcălit pe cineva. Da, oamenii sunt egoişti. Da, şi noi suntem uneori egoişti. Poate că o fi instinctul de conservare, poate că nu. Dar dacă stau şi mă gândesc la clipele în care m-a durut pentru că cineva a fost egoist, atunci nu aş vrea să provoc această durere altcuiva pentru că eu sunt egoistă. Egoismul ne transformă în nişte oameni urâţi. Ne modifică inimile şi le înnegreşte. Ne micşorează ochii şi ne măreşte gura. Vedem mai puţin şi vorbim mai mult. Ne închide palma într-un pumn strâns şi ne face să uităm că o inimă caldă e mai de preţ decât un munte de bani.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse / special pentru voi

Nu ar fi momentul să ne trezim?

Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai m...

Diverse

O altă perspectivă.

Cu trecerea timpului, dacă îi permiți vieții, aceasta te maturizează zi de zi. Ajungi ca dintr-un copil naiv și credul să f...

3 Comments

  • avatar image

    Mirel

    aug. 01, 2012

    Reply

    Lucrurile care ma (si care ne deranjeaza) in general cel mai mult la altcineva, sunt, probabil, propriile noastre defecte de caracter... Cei care-ti provoaca iritarea si resentimentele cele mai puternice, sunt adesea cei care te reprezinta cel mai bine pe tine. Desigur aici nu ma refer la tine ca si caz particular, dar cred ca este un adevar ”general” valabil.

    • avatar image

      Alina

      aug. 19, 2012

      Reply

      Aşa este. Am observat şi eu acest lucru... ar trebui să ne dea de gândit

  • avatar image

    Dorina

    nov. 15, 2012

    Reply

    Intr-adevar, egoismul ne face urati, insuportabili, cand il "folosim" in exces. Dar atunci doare cel mai tare cand iti dai seama ca esti rece, nepasator cu ceilalti si ei nu merita asta. Ai vrea sa te schimbi si nu stii cum, ce sa faci, cu ce sa incepi... daca credem ca suntem egoisti, trebuie sa invatam sa facem si lucruri care nu ne convin, care nu ne plac, sa facem ceva pentru ceilalti, sa ne sacrificam pentru altii, poate suna cam exagerat, dar altfel nu o sa stim niciodata cum e sa iti pese de altii cu adevarat si nu doar de tine.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.