Diverse

Fără inspiraţie

Vizite: 5751

   I se întâmpla rar să nu aibă inspiraţie, dar ştia că atunci când se petrecea un astfel de lucru, ceva nu era în regulă. Timp de jumătate de oră a stat în faţa laptopului şi nu a scris nimic. Nici un cuvânt. Nu a ajutat-o nici muzica, nici măcar privitul pe fereastră… Într-un fel atât de multe ar fi avut de spus, dar parcă… nici nu mai ştia ce. Săptămâna care tocmai a trecut a derutat-o de tot. Simţea că de mult nu a mai fost atât de gândită şi vremea îi cânta şi ea în strună. În fiecare zi a încercat să spună ceva, s-a tot chinuit să înţeleagă ce şi pe când să deschidă gura… o închidea la loc realizând că nu poate să spună nimic. Nimic. Da, s-a schimbat. Poate că s-a maturizat mai mult… să mai fi murit încă o bucăţică de copil din ea? I s-a spus şi ştia şi ea că femeile sunt ciudate, dar schimbarea aceasta de la o stare la alta deja era prea mult. Ba era fericită şi fără nici o grijă, ca în clipa următoare să ofteze şi să spună că viaţa e grea. Timp de o săptămână a tot dus-o aşa: ba fericită de îi molipsea pe toţi, ba tristă de se ascundea într-un colţ şi nu mai ieşea de acolo. Normal că şi-a pus întrebări. Cum să nu-şi pună? Dacă ea pe ea se înţelegea atât de greu sau nu se înţelegea, cum s-ar aştepta ca cel de lângă ea să ştie ce vrea? Şi atât de multe s-au schimbat şi nu a observat. Dacă înainte când era minţită, se ridica şi pleca furioasă, acum stă liniştită pe un scaun şi îi zâmbeşte persoanei respective. Bineînţeles, compătimitor. Ba chiar zilele trecute a fost strigată pe alt nume. De două ori. A ridicat din umeri şi şi-a spus că asta e viaţa. La ce să se aştepte? Acum nu pricepea: ori a murit total speranţa ei pentru oameni, ori nu mai are aşteptări de la ei? Care din acestea două să fie? Să fi reuşit ce şi-a propus? Să-şi fi micşorat aşteptările de la oameni? Dacă e aşa, nu e chiar neapărat cum şi-ar fi imaginat. Da, acum riscul de a fi dezamăgită e mult mai mic. Dar…parcă lipseşte ceva. Parcă lipseşte acel ceva pe care-l simţea când se uita la fiecare om în parte şi se gândea că neapărat e ceva bun în el. Parcă lipsea acea tensiune de dinainte, când aştepta să vadă dacă a avut dreptate sau nu. Da, viaţa e mult mai liniştită şi mai molcomă. Dar la ce folos  dacă nu laşi ocazia oamenilor să te suprindă? Poate că prea mult îi plăcea să fie într-un carusel al vieţii. Şi totuşi… de ce atât de gândită în această săptămână? De ce se uita la oameni de parcă i-ar fi văzut pentru prima, şi parcă pentru ultima oară? Când s-a petrecut această schimbare în ea şi nu a realizat? Şi…mai mult de atât… de unde atâta putere în ea de a spune exact ce simte, ştiind că totuşi o să fie judecată sau chiar că unii vor zâmbi ironic la copilăriile ei sincere. Ei şi? Iată că până la urmă se pare că inspiraţia a venit…

httpv://www.youtube.com/watch?v=IIjt3qb7UfQ&feature=plcp

Citeste si:

Diverse

Dacă fugim de ceea ce suntem, vom fugi de noi o viață întreagă.

Asta ești tu. Ăsta ești tu. Dacă înțelegem și acceptăm asta, ne putem accepta pe noi înșine. Însă dacă fugim de ceea ...

Diverse

El nu este aici!

”El nu este aici!”. Acesta este exemplul cel mai potrivit în care ni se arată că îl poți căuta pe Hristos și să nu-L g...

3 Comments

  • avatar image

    marius

    nov. 11, 2012

    Reply

    bun, bun, bun :)

  • avatar image

    Alex

    nov. 11, 2012

    Reply

    E foarte fina limita dintre a nu mai pune atat suflet ca sa nu fii dezamagit si a te deconecta de tot de la "pulsul" celor din jur. Este un adevarat exercitiu de autoeducare. Pentru unii merita sa pui mai mult suflet, pentru altii mai putin. Bine-ar fi de-am putea stii dinainte care este proportia potrivita.

  • avatar image

    River

    nov. 12, 2012

    Reply

    “Nu poti sluji la doi stapani, odata”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.