special pentru voi

Hai să-ţi spun ce m-a durut

Vizite: 11616

        8e2c931e566cea5c108f71ab5238621d-d48tm43 Nu m-au durut bocancii pe care i-am primit de-a lungul vieţii. Nu, nu au durut cel mai mult acei paşi grei făcuţi de oameni josnici şi răi. De la ei, într-un fel m-am aşteptat. Nu am tresărit la lovirea şi duritatea lor, pentru că i-am văzut. Nu m-au durut cel mai mult acei oameni care şi-au îndeplinit interesul, şi apoi au plecat. Din privirile lor am înţeles că nu vor sta pentru mult timp. Nu m-au rănit acei oameni care mi-au promis multe şi nu au îndeplinit nimic. Ştiam bine, deja de atunci, că sunt doar vorbe goale. Nu am simţit goliciunea din cauza celor care au spus că dau, şi nu mi-au mai dat. Oricum niciodată nu am făcut loc pentru promisiuni deşarte. Nu am aşteptat sunetul telefonului, la cuvintele „am să te sun”, pentru că ştiam că sunt doar nişte cuvinte. Nu a rămas neocupat locul în care trebuia să vină cine a promis că vine, pentru că oricum ştiam că nu va veni, aşa că nici nu l-am ţinut neocupat.

      Dar ce m-a durut, au fost bocancii primiţi de la voi, cei care aţi promis că veţi prinde fiecare bocanc aruncat în direcţia mea. Cei care, cu ochii mari şi mâna pe inimă, mi-aţi spus că niciodată nu veţi apăsa greu pe inima mea, şi nu veţi intra încălcaţi. Şi totuşi aţi făcut-o. Ce m-a mai durut, aţi fost voi, acei oameni care aţi plecat pe nesimţite, deşi când eraţi în viaţa mea îi criticaţi pe cei care făceau asta, şi-mi promiteaţi că voi niciodată nu aţi face aşa ceva. Alţii măcar şi-au luat „la revedere”.  Ce m-a durut, a fost asprimea cu care i-aţi judecat pe cei care mi-au scurs lacrimi din ochi, dar când din cauza voastră a curs potopul, v-aţi îmblânzit brusc. M-a durut când mi-aţi spus că ofer prea mult din mine oamenilor, ca mai apoi să scurgeţi şi ultimul strop de putere din interiorul meu. Nu m-au durut rănile făcute de alţii, ci sarea pe care voi aţi presărat-o peste.

Citeste si:

ascuns in suflet / special pentru voi

Pentru fata de la cafea

Am observat. Îmi pare rău. Ba nu, nu îmi pare... Când ne-ai adus cafelele, nu am putut să nu văd. Însă înainte de asta s...

special pentru voi

Femeie, ești PREA…

  Prea scundă. Prea înaltă. Prea grasă. Prea slabă. Prea blondă. Prea brunetă. Prea vorbăreață. Prea tăcută. Pr...

7 Comments

  • avatar image

    Florin Coman

    iun. 01, 2013

    Reply

    Este o lege a firii care ne arata ca daca nu “murim” putin, nu putem renaste. Oamenii din jurul nostru apar in viata noastra cu doua motive: sa fie un izvor de lumina sau sa fie lectii pentru evolutia noastra spirituala. Exista impulsuri mai inalte in acest univers in care suntem proiectati acum. Ai simtit ca sunt momente/locuri in care toti oamenii par agitati si fac lucruri ciudate, care nu ii caracterizeaza de obicei? Ai simtit ca sunt momente/locuri in care oamenii fie ei si straini par rupti dintr-o alta lume pe care ne-am dori-o pururi vie? Noi, furnicile, in fata acelor impulsuri coplesitoare ne e greu sa ne pastram firea interioara neafectata si sa fim doar noi insine, propria noastra prezenta neschimbata; de cele mai multe ori suntem influentati intr-un fel sau altul… Acum ca te-ai descarcat de energia celor care te-au ranit, poti sa ii pastrezi pe cei luminosi, fara a te mai afecta rautatile ramase in urma Inima ta e un scut, poti sa il activezi cand e nevoie, sa nu patrunda cei carora nu e locul lor aici.

    • avatar image

      Alina

      iun. 06, 2013

      Reply

      Adevărul este că din cenuşă renaşte ceva mult mai strălucitor şi frumos! Domnule Florin, tare multe lecţii am primit în acest an, dovadă că mai am multe de învăţat!

      • avatar image

        Florin Coman

        iun. 06, 2013

        Reply

        Cunoscand lipsa luminii, putem aprecia lumina la adevarata ei dimensiune. Invatam toata viata, si probabil si dincolo de aceasta viata pamanteana, niciodata nu terminam a invata, decat atunci cand nu doar noi ci si intreaga lume a terminat evolutia intru ceea ce a fost creata. Acel moment va fi adevarata Apocalipsa, si nu cea despre care vorbesc profetii mincinosi - desavarsirea lumii si nu distrugerea ei. Ori in ce fel l-am privi pe Creator, si oricarei religii am avea afinitate, suntem creati pentru a evolua si a fi intr-un final Una (impreuna) cu creatorul nostru. Nu ne-am nascut la intamplare si nu e un joc al destinului, tot ceea ce traim, impreuna cu toate formele de viata si nimic nu e desart. Puterea ascunsa a sufletului nostru e ca putem transforma cenusa in ceva viu - ca intr-o alchimie fabuloasa. Putem face asta inca de pe acum - sa trimitem energie pura, luminoasa, chiar si celor care ne trimit intunecime - doar sa avem grija sa nu crestem intunecimea, ci sa o transformam. A trimite energie pozitiva dinspre noi spre exterior inseamna nu a ne epuiza energia buna din noi, ci a ne deschide pentru a primi energie buna din Fiinta, si a o lasa sa curga. Nu noi suntem creatorii acestei energii minunate, noi suntem doar martorii trecerii ei, suntem uneltele prin care ea se manifesta. Fie ca luam unul sau mai multi bocanci, fie ca altii pun sare pe ranile noastre, stii cu ce ramanem Alina? Maine nu ne vom aminti de rani si de bocanci, dar ne vom aminti acele momente in care suflete asemeni noua ne-au stat aproape. Nu sunt ele multe, dar sunt luminoase. In fata luminii lor, nu mai conteaza nimic exterior.

  • avatar image

    Andreea

    iun. 05, 2013

    Reply

    Sunt oameni si oameni... Oameni care au oferit tot si nu au primit nimic... Oameni care sunt multumiti ca au putut face asta fara sa ceara nimic in schimb. Inca mai spera...Inca mai plang si inca mai lupta! Poate ziua cand vor cadea va fi ziua cand li se vor intinde o mana de ajutor !!!

    • avatar image

      Alina

      iun. 06, 2013

      Reply

      Oare noi din ce categorie facem parte?

  • Mai mult decât o simplă zi a săptămânii | blog de iarnă (și nu numai)

    iun. 06, 2013

    Reply

    [...] Hai să-ți spun ce m-a durut  este un articol care nu poate fi povestit. “Nu m-au durut rănile făcute de alţii, ci sarea pe care voi aţi presărat-o peste.” este concluzia lui. Durerile pe care ni le provoacă alții pot fi durerile pe care, la rândul nostru, noi le provocăm celor care ne sunt în preajmă. De citit și apoi de reflectat.  Aceasta cred că este invitația pe care o face Alina tuturor celor care citesc rândurile ei și sper că nu greșesc spunând acest lucru. [...]

  • Mai mult decât o simplă zi a săptămânii | Anotimpuri

    ian. 03, 2015

    Reply

    […] Hai să-ți spun ce m-a durut  este un articol care nu poate fi povestit. “Nu m-au durut rănile făcute de alţii, ci sarea pe care voi aţi presărat-o peste.” este concluzia lui. Durerile pe care ni le provoacă alții pot fi durerile pe care, la rândul nostru, noi le provocăm celor care ne sunt în preajmă. De citit și apoi de reflectat.  Aceasta cred că este invitația pe care o face Alina tuturor celor care citesc rândurile ei și sper că nu greșesc spunând acest lucru. […]

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.