ascuns in suflet

În loc de „ADIO”

Vizite: 40241

1467220_723351114344064_716129212_n

Ai apărut în viaţa mea, pe nepusă masă. De nicăieri. Ai apărut când încetasem să mai cred în oameni şi în sentimentele pe care le pot ei oferi. În cele mai potrivite cuvinte, ai apărut exact când trebuia. Ai fost gestul lui Dumnezeu pentru mine, prin care îmi spunea: mai crede.

Ai făcut cunoştinţă cu mine, o femeie încăpăţânată şi rănită, cu ziduri înalte în jurul ei, pregătită să riposteze la cel mai mic atac. Nu te-ai lăsat păcălit de zâmbetul sigur pe care-l afişam, pentru că, (nu-i aşa?), noi femeile ne pricepem să zâmbim aproape în orice situaţie. Fără nici un motiv, te-ai înarmat cu răbdare şi perseverenţă, te-ai aşezat lângă sufletul meu, şi când ţi-am spus să pleci, ai ridicat din umeri şi-ai zâmbit. „Nu plec nicăieri”. Şi nu ai plecat.

 Încet, prezenţa ta a început să devină pentru mine atât de la sine înţeleasă, precum e uşa de la intrare pentru o casă. M-ai obişnuit cu zâmbetele furate într-o zi istovitoare, cu o vorbă bună în miez de noapte şi cu un cuvânt de încurajare în încercare. M-ai obişnuit cu ceva nu doream să mă obişnuiesc: cu iubirea. Nu doream, pentru că nu ştiam ce mă voi face după ce nu o voi mai avea. Dar mi-ai înflorit inima, care a început să răspândească o mireasmă plăcută.

Pe tine te-am asociat mereu cu verbul „eşti”. Cu substantivul „casă”. Cu adjectivul „cald”. Cu adverbul „aici”. Tu ai fost motivul rugăciunilor mele din fiecare zi, înălţate către Dumnezeul căruia simţeam că doresc să-i şoptesc uneori: „dacă e nevoie, pentru fericirea lui, mă poţi face pe mine nefericită.” L-am rugat să vegheze asupra ta. Oh, dragule, ba chiar L-am rugat, cu lacrimi fierbinţi, să-ţi dea femeia potrivită inimii tale, care, până la capăt de drum, să te ajute să-ţi ghidezi paşii spre mântuirea sufletului. Chiar dacă asta ar fi însemnat să nu fiu eu.

Tu ai adus în viaţa mea renunţare de sine. Eu am adus în a ta, (sper eu, iartă-mă dacă greşesc), o bucăţică de Cer. O parte din El. Răbdători şi cuminţi, ca doi copii pe băncile şcolii primare, ne-am învăţat lecţiile pentru care am apărut unul în viaţa celuilalt. Ne-am privit în ochi, şi am văzut cum creştem, nu în înălţime, ci în omenie.

A sosit momentul în care trebuie să înlocuiesc verbul „eşti” cu „ai fost”. Asta pentru că s-a sunat de ieşire. Lecţia s-a terminat, caietele s-au închis, iar profesorul (iubirea ne-a fost dascăl, îţi poţi imagina?) ne-a spus că trebuie să părăsim încăperea. Separat. Tu, spre viaţa pe care ai început să ţi-o clădeşti. Eu, spre necunoscut. Dar amândoi cu lacrimi în ochi. Şi totuşi zâmbind. A fost cea mai frumoasă lecţie primită!

Nu ştiu dacă poţi să-ţi iei „la revedere” de la o iubire care nu a avut niciodată loc. Care nu s-a concretizat. Dar simt că dacă nu o fac, amândoi vom fi legaţi de un „cum ar fi fost dacă?”. Şi, dragul meu, nu vreau să trăim toată viaţa legaţi cu funiile incertitudinii. Vreau să fim liberi!

Un vis frumos? Da! O poveste unică? Da! Un „ai grijă de tine până când pot să am eu?”. Da! După ce vom îmbătrâni, (dacă ne e dat) şi ne vom reîntâlni, eu cu nepoţii mei, tu cu ai tăi, o să-ţi mângâi obrazul ridat, o să-ţi zâmbesc şi o să-ţi spun că „eşti”. Până atunci, „ai fost”…

Imagine preluată de pe: www.devinatart.com

Citeste si:

ascuns in suflet

Eu fără Dumnezeu? Nimic.

Mă țin strâns. Nu de-o funie, că s-ar rupe. Nu de-un om, că ar pleca. Nu de un vis, că se poate frânge. Nu de-un plan, aces...

ascuns in suflet

Dormiți bine noaptea?

Oamenii au mereu câte o părere despre tot, chiar și despre nimic. Ei știu de ce, când, pentru ce și cum. Știu despre tine m...

14 Comments

  • avatar image

    Alex

    mart. 19, 2014

    Reply

    A plecat? :(

  • avatar image

    andreeaanton2003

    mart. 19, 2014

    Reply

    imi pare rau , stiu ca este dificil , am trecut si eu prin asta , important este sa nu-ti pierzi credinta in Dumnezeu si cu inima "sifonata" sa incerci sa te apropii de EL , atunci cand esti pregatita si nici nu te astepti va aparea ceea ce iti doresti si ai nevoie . pana atunci : invata , lupta si nu in ultimul rand :CREDE in Dumnezeu . o zi binecuvantata !!! si o "invatare" cat mai usoara din "lectia predata "

    • avatar image

      Alina

      mart. 20, 2014

      Reply

      Mulţumesc tare frumos, Andreea! :)

  • avatar image

    Mihai Bogdan

    mart. 19, 2014

    Reply

    Chiar daca lectia a fost invatata, sufletul tremura cand vede ce a fost odata ... cand gandul iti fuge la simtirile ce au fost, te gandesti daca, oare, acum mai are rost .

    • avatar image

      Alina

      mart. 20, 2014

      Reply

      Mai are rost, Mihai. Pentru că de fiecare dată, Dumnezeu are grijă să mai fie rost în dragoste :)

  • avatar image

    João Zola

    mart. 21, 2014

    Reply

    Foarte interesant si frumoasa, povestea ta... Personal cred ca orice persona care apare fie ca intra sau doar in trecere in viața noastră, este trimisa, de Dumnezeu pentru o cauza anume.. Important este sa fim destul de maturi si observatori in detaliu, la cea ce aduce persona respectiva... Din păcate mulți se pierd in alte detalii decat cele care contează cu adevărat... Mi a placut: Pe tine te-am asociat mereu cu verbul “eşti”. Cu substantivul “casă”. Cu adjectivul “cald”. Cu adverbul “aici”... Cu o precizare... Casa este acolo unde te simți bine, iubit si apreciat. Felicitări pentru articol.

  • avatar image

    addicted

    mart. 21, 2014

    Reply

    Nu e nimeni o exceptie in dragoste, nu scapi tu de vraja ei. :) Doamne Doamne are grijuca de asta! Te pup, butonel.

  • In loc de “ADIO” | Neclintit.com

    mart. 24, 2014

    Reply

    […] Sursa: AlinaIlioi.ro […]

  • avatar image

    Dani

    mart. 29, 2014

    Reply

    Probabil cel mai bun articol scris de catre tine. M-am regasit aproape total in randurile tale printr-o poveste pe care am trait-o si eu in trecut.

  • avatar image

    :)

    apr. 03, 2014

    Reply

    Timpul e cel mai sigur/bun medicament.

  • avatar image

    ligia

    apr. 07, 2014

    Reply

    wow! You are so good with words ! Transmiti atat de exact, ceea ce multi dintre noi am vrea si nu reusim :) Felicitari, keep up with the great job!

  • avatar image

    andrea

    apr. 14, 2014

    Reply

    Nu te cunosc dar dupa ce am citit cateva din articolele scrise, simteam nevoia sa iti spun: asteapta, chiar are rost!! Cand va aparea CEL care va ramanea pt tot restul vietii la verbul "esti", vei vedea ca s-a meritat. Si din 'deceptiile' traite vei stii sa apreciezi mai mult si mai mult adevarata dragoste. Multe binecuvantari!

    • avatar image

      Alina

      apr. 15, 2014

      Reply

      Mulţumesc frumos Andrea. Să fii iubită!

  • avatar image

    Marius Sârbu

    mai 27, 2014

    Reply

    Ce va pricepeti voi femeile sa zdrobiti inimi. Cand citesc asta ma vad pe mine ca am primit acelasi lucru. Oferiti un strop de fericire, pe care apoi eu l-am platit si inca il platesc.Tot ce ramane in urma voastra....e un pumn....de vise sparte. Pe langa asta ne aruncati intr-un abis al durerii dar ne soptiti pline de venin ca ne iubiti , ca meritam....ca....nu a fost sa fie. Chiar daca voi ne faceti noua inima bucati...sa nu uitati...exista un revers, candva si voua...''cineva'' o sa va lase sufletu-n chiloti.!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.