ascuns in suflet

M-ai făcut să nu te mai vreau.

Vizite: 38765

1533762_668900583149312_1283711822_n

Acum câteva luni scriam că nu mai suport bărbaţii care se îndrăgostesc de mine. Că simţeam cum, cu fiecare bărbat în plus care mă priveşte cu ochi de amorezat, tu devii şi mai de condamnat. Îmi venea să le strig să plece, pentru că în inima mea se află doar unul singur, unul pe care nu ştiu cum să-l scot de acolo, şi nici nu ştiu dacă vreau. Tot ce ştiam este că e acolo, şi-l simţeam de fiecare dată când respir.

Ce iubire am mai avut şi noi! Suntem doi nebuni care au crezut că pot schimba lumea prin intensitatea sentimentelor lor. Suntem doi naivi care s-au gândit că, cumva, Universul va conspira să-i aducă împreună, la un moment dat. Poate că ne-ar fi adus, dacă am fi avut răbdare. Dacă tu nu te-ai fi grăbit să fugi, speriat de ceea ce simţi. Dacă eu aş fi fost mai înţeleaptă. Sau poate că dacă te-aş fi presat, sau dacă aş fi jucat şi eu jocuri, ca celelalte femei, poate că atunci altul ar fi rezultatul. Dar tu ştii că eu nu sunt femeia jocurilor.

De atunci, am plâns până când ai ieşit aproape cu totul din mine. Mi-am plâns sufletul şi inima. Am plâns până la ultima lacrimă, ca mai apoi să ştiu că tu nu mai eşti acolo. Că nu mai trebuie să mă duc peste tot cu tine. Cu tine, cel care eşti acum. Distant, rece, departe. Cu regret realizez că tu nu mai eşti acelaşi.  Nu pot să suport gândul că omul pe care-l iubesc, de care sunt îndrăgostită, este aşa. Şi ştiu că te străduieşti să fii astfel, ca să mă îndepărtezi pe mine. Faci asta, cu gândul că o să-ţi fac eu alegerea mai uşoară, plecând. Ei, iată că în sfârşit ţi-a reuşit.

Ai fost omul alături de care şi azi aş fi început să-mi petrec restul vieţii. Acum acea persoană nu mai există.

Felicitări, ai reuşit să mă faci să alerg. În direcţia opusă… de tine.

Citeste si:

ascuns in suflet

Unde te-ai pierdut?

Te simți încătușat. Blocat. Un suflet într-o viață care nu e a lui. O inimă care încă bate, dar nu mai știe să trăias...

ascuns in suflet

Caut un om…

Caut un om... spunea Dumnezeu. Un om care să fie al meu. Un om care să poarte în inimă Cerul. Unul care să se dezlipească d...

12 Comments

  • avatar image

    stepanadrianblogger

    dec. 01, 2014

    Reply

    Interesant cum încep să-mi înțeleg femeia, înțelegând frânturi din alte femei...

  • avatar image

    Nico Nicole

    dec. 01, 2014

    Reply

    Ce lase suntem...interesant e ca ai atatea vizualizari,si nu prea avem curaj macar sa lasam o urma aici,cum ca am inteles ce ai scris,ca pe furis,am pus ceva deoparte in gandurile noastre viitoare...Iti multumim frumoasa femeie,la chip cat si la suflet

  • avatar image

    Anonim

    dec. 02, 2014

    Reply

    Frumos ... fi tare !

    • avatar image

      Anonim

      dec. 03, 2014

      Reply

      Cand am terminat facultatea imi doream sa merg la manastire, dar nu am facut-o din motive personale. Apoi m-am indragostit de o fata pe care am considerat-o intotdeauna iubirea vietii mele, dar dupa 7 ani in care am asteptat-o, ea sa casatorit cu altcineva. Acum dupa alti cativa ani ajung destul de des prin Athos si am inceput sa inteleg ca Dumnezeu cu nimic nu a nedreptatit pe mine. Nu stiu daca ma voi casatori sau voi merge la manastire, dar cumva inteleg mai bine acum ca sufletul care a ajuns sa-l cunoasca/sa-l caute pe Dumnezeu - pentru ca aceasta este adevarata cautare a omului - primeste lectii greu de dus pentru majoritatea dar cu ajutorul Domnului si in timp - mult timp - va putea vedea mai clar motivele care au dus la acele suferinte precum si calea care duce la adevarata fericire. E cu neputinta de descris suferinta acelor ani in care persona pe care o porti cu toata fiinta ta in suflet nu e si langa tine, dar nu mai insist...iti doresc doar putere si rabdare, ceea ce pare cu neputinta acum va parea cu putinta peste ceva vreme!

  • avatar image

    Florentina

    dec. 03, 2014

    Reply

    E atat de interesant Alina....de cele mai mult ori cand iti citesc articolele, parca imi citesc propriul jurnal ... :).

  • avatar image

    sufletdefluturas

    dec. 06, 2014

    Reply

    Amin!

  • avatar image

    Ella

    dec. 07, 2014

    Reply

    Mda, si eu am trecut printr-o experienta asemanatoare nu demult. E normal, e omenesc, e dureros, dar trebuie sa ne invatam lectiile. Cel mai important: din momentul cand persoana de care esti indragostita ti-a spus ca nu mai exista nicio sansa si a plecat din viata ta, trebuie sa mergi si tu mai departe. Imi pare rau de cel care a asteptat 7 ani dupa persoana iubita, obsesia nu ajuta in viata. Plus ca e asta e si egoism: stii ca persoana respectiva nu te vrea, ca poate e mai fericita cu o alta, dar tu nu, o vrei ptr tine. Sa nu lasam sentimentele sa ne conduca in viata. Ele sunt bune si frumoasa pana la un moment dat. Trebuie sa invatam sa ne conducem inima, nu sa ne lasam condusi de ea.

  • avatar image

    Alina G.

    dec. 11, 2014

    Reply

    Suntem atatea femei care ne regasim in aceste cuvinte, care poate am scrie acelasi lucru pe facebook, dar preferam sa nu ne deschidem in fata celorlalti, pentru ca multi dintre ei cred ca asta este o slabiciune....si eu am trecut prin aceleasi dureri, am plans luni de zile si nu am stiut cum sa trec peste faptul ca omul pe care l-am iubit multi ani s-a hotarat intr-o buna zi sa plece, cand de fapt trebuia sa ne casatorim...si eu am plans pana nu a mai ramas nici apa in mine, mi-am pierdut kilogramele, pofta de viata, tot...dar acum, desi nu sunt inca vindecata, si la fel urasc toti barbatii buni care vor sa ma ajute si ma apreciaza, stau si ma intreb...la ce au folosit toate astea?! M-am distrus pe mine pentru un om care nu a meritat nici macar zambetul meu, ca sa nu mai zic ca a avut tot, si totusi nu s-a multumit...e ciudat cum trebuie sa suferim, dar probabil ca Dumnezeu are ceva mai bun pus deoparte! Iti multumesc pentru ceea ce scri si omul minunat care esti!

  • avatar image

    Stefania

    dec. 23, 2014

    Reply

    Ma bucur ca este cnv cars isi iubeste sotia si vrea sa o inteleaga!

  • avatar image

    kenay

    dec. 30, 2014

    Reply

    Esti...

  • avatar image

    no name

    mart. 09, 2015

    Reply

    Ei da, respect pt sinceritatea ta, Alina Ilioi. Grele mai sunt relatiile, vrem ca "toate lucrurile sa lucreze impreuna" dupa modul in care ne imaginam binele, avem propriul scenariu. Eu am reusit sa fac o fata sa se increada in mine, sa se indragosteasca de mine, am fost atras de ea, dar asa, timid. Daca i-am pomenit de casatorie, s-a bucurat, normal, ca orice fata. Dar am inceput sa dau inapoi, sa ma retrag, pt ca nu m-am mai simtit liber, nu stiu daca e egoism, dar am avut diferite stari de teama, anxietate, groaza uneori, in fata unor asemenea responsabilitati. De teama de a lua o asemenea decizie, de o viata, am asteptat ca toate sa se strice la un moment dat, i-am cautat nod in papura, dar nu am avut putere, cum n-am nici acum, sa spun Da sau Nu hotarat. Si uite asa se taraganeaza o relatie, nu ma pot decide pt casatorie, nu ma simt in siguranta, nu mai am tragere de inima inspre ea, uneori ma condamn la singuratate, ma invinovatesc pt propria neputina, ma lovesc de felul ei de a vedea lucrurile, am asteptari de la aceasta fata, dar care nu i le pot spune, eu doar analizez, fara a spune multe si trag concluzii, fara a sti daca sunt gresite sau nu. Disperare, plans, (si baietii plang cateodata), anxietate, deathwish, framantari si conflicte interioare. E greu cand nu poti nici sa renunti nici sa mergi inainte. Asteptam semne, asteptam cale libera sufletului. Nimic, au ramas obstacolele si un cer destul de tacut, am ramas sa concluzionez ca am un caracter oribil, nestatornic, ca ma joc cu inima unei fete, am ajuns sa-L santajez oarecum pe Dumnezeu, sa imi deschida drum cum stie, nu cumva sa ranesc inima unei fete bune sau sa ne desparta, nu cumva sa avem de suferit etc etc. E dificil cand ceea ce se intampla nu corespunde cu teoria noastra, cu scenariul nostru prestabilit. Nu stiu daca o iubesc, nici nu vreau sa ducem iubirea la cine stie ce extreme, dar e evident ca o iubire sigura vine cu linsiste, siguranta si bucuria de a intalni persoana iubita. Tot ce mi s-a parut obstacol am interpretat ca e semn rau. Ca un las am fugit de multe ori, spre marea ei suparare. Acum vad cat ma iubeste si totusi fug, ma mai ascund, ma sustrag si nu stiu de ce, teama, neiubire, motive de siguranta. Nu stiu ce vrea sufletul meu, uneori nu mai doreste multe, vrea odihna. Minte, inima, greu sunt de impacat. Vroiam sa pun punct relatiei, dar nu pot, uneori imi doream sa-si piarda rabdarea si sa spuna ea Stop, nu s-a intampalt. Nu stiu de ce. Unii mi-au zis "daca ti-e draga....", nici de asta nu mai sunt sigur, ceva s-a intamplat, am clacat sentimental. S-a adunat prea multa framantare, prea mult stres, prea mult sentiment de instrainare langa ea, prea multe. Si fug si ma ascund, desi mi-e teama de consecinte, atat in dreptul meu, cat si in dreptul ei.

    • avatar image

      Ella

      mart. 09, 2015

      Reply

      No name, daca nu ar fi fost un loc public probabil ca ti-as fi spus mai multe lucruri, unele dintre ele chiar dure. Nu te poti juca cu inima unei fete asa. Eu am avut o experienta asemanatoare si sincer, credinta mea in Dzeu a fost afectata grav din cauza asta ptr ca barbatul acela era o persoana care pretindea ca traieste principii crestine inalte. Iti spun cat se poate de frumos: it's time to grow up! Pe o femeie ori o vrei, ori nu o vrei. PUNCT! In special cand e vorba de mai mult timp, perioada asta de confuzie isi are locul si timpul ei. Din cate vad eu, tu nu iubesti persoana respectiva. Las-o sa plece! Nu vreau sa judec, dar se pare ca tu te folosesti de acea persoana. Nu e ceva mai adanc ce poate rani o femeie decat sa ii zica un barbat:"I used you!". Nu o vrei, dar nici nu o lasi... Stii, e un principiu pe care eu il folosesc in relatii si da randament bun: daca nu poti spune 100% Da, atunci trebuie sa spui NU! Pentru Numele lui Dumnezeu incheie tragedia si chinul, ori intr-un fel, ori in altul!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.