ascuns in suflet

Momentul în care îţi spun „la revedere” fără regrete

Vizite: 11880

    23js5eE dimineaţă. Deschid ochii la şase fix şi privesc în jurul încăperii mele. Bagaje, cutii împachetate şi un teanc mare de cărţi, pregătit să călătorească în altă parte. Ciudat, am dormit doar patru ore noaptea aceasta, dar nu îmi mai e somn. Cumva, îmi e de ajuns. Cumva… am ştiut că e ultima noapte petrecută aici, în camera amintirilor mele.

      Mă plimb cu noaptea-n cap prin apartamentul gol în care se aude ecoul paşilor mei. Deşi a fost casa mea pentru o perioadă destul de lungă, nu simt că las în urmă nimic. Pentru prima oară, am impresia că de fapt mă simt uşurată că las în urmă cei patru pereţi şi acoperişul sub care am dormit noapte de noapte. Nu simt nimic, asta pentru că poate nu am nici o amintire frumoasă în interiorul acestui apartament. Ba chiar, când mai arunc un ochi prin el, mă apropii de un perete şi dau uşor cu pumnul. În adâncul meu, mi-ar plăcea să dau vina pe el pentru perioada mea de boală, pentru toate schimbările prin care am trecut în ultimul an şi pentru că nu mi-a furnizat amintiri frumoase. Mi-ar plăcea, de aş putea, să-l acuz că a încercat într-un mod atât de brutal să-mi smulgă încrederea şi iubirea pentru oameni. Dar, ca să fiu sinceră, am două locuri dragi pe care le privesc puţin melancolic: biroul din faţa ferestrei, la care am scris mereu, uneori cu lacrimi în ochi, şi podeaua de lângă pat, pe care mi-am aşezat deseori genunchii istoviţi. Din păcate, nu îndeajuns…

     Iată-mă cu o cană de cafea în faţă, cu degetele alergând pe taste şi înconjurată de toate aceste bagaje, atât sufleteşti, cât şi emoţionale. E ultima oară când beau cafeaua în acest apartament, e ultima oară când scriu un articol din el… şi totuşi nu simt că aş face-o pentru ultima oară. Nu simt nimic. De ce să mint, şi să spun că regret să plec dintr-un loc în care nu mi-a stat inima? De ce să spun că plec de „acasă”, dacă de luni bune nu mai simt că e casa mea? Din contră, am impresia că mă grăbesc să ies pe acea uşă, sperând că o dată ce o voi închide, voi lăsa în spatele ei toate încercările pe care le-am avut în ultimul timp. Ştiu, apartamentule, nu eşti tu de vină pentru asta. Dar ce să fac, dacă pe altcineva nu vreau să dau vina? Ce să fac, dacă mă feresc să acuz oameni? Mi-e frică să îi acuz, pentru că o dată ce voi face asta, am impresia că încrederea mea în ei s-ar spulbera. Şi nu vreau asta, pentru că fără încredere nu prea mai facem nimic. Aşa că, ai rămas tu la mijloc, singurul pe care pot da vina. Să mă ierţi. Să mă ierţi că ţi-am pus în „spate” anul meu care a fost atât de greu, să mă ierţi că te acuz că nu mi-ai oferit amintiri frumoase şi să uiţi că am numărat clipele până când te-am părăsit. Pe tine te-am acuzat pentru toate minciunile pe care le-am auzit şi pentru toate trădările. Poate pentru că ai fost martor la fiecare frământare sufletească de a mea, la fiecare lacrimă cursă din ochii mei şi la fiecare ridicare de-a mea de pe genunchi, ca mai apoi să cad iar. Niciodată nu m-am grăbit să ies atât de repede dintr-o etapă din viaţa mea şi cu inima atât de uşoară. Nu contează direcţia în care plec, nu contează ce voi face… tot ce contează acum e că voi închide uşa după mine. De două ori. La revedere.

Citeste si:

ascuns in suflet

Unde este Dumnezeu?

„Unde este Dumnezeu în toate acestea?”, ”De ce mi-a făcut asta?”, ”De ce nu a oprit tragedia să se întâmple?”, ...

ascuns in suflet

Nu mai ține linia ocupată…

”Alo, România? Sunt bătută și violată.” Lasă-ne. N-avem timp. Trebuie să facem legi pentru protejarea noastră. ...

3 Comments

  • avatar image

    Dani

    iul. 05, 2013

    Reply

    Alina, unul dintre cele mai importante motive pentru care iti citesc blogul din cand in cand este faptul ca gasesc din sentimentele mele in scrierile tale. Eu nu pot sa le expun atat de placut cum o faci tu, chiar daca este vorba despre ceva trist sau melancolic, etc. Iti multumesc pentru asta. Mult succes in continuare cu acest nou inceput! Dumnezeu are grija de copii Lui!

  • avatar image

    Alex

    iul. 05, 2013

    Reply

    Nu fi suparata ,orice zi ploioasa si mohorata e precedata de una cu soare ,iti doresc din tot sufletul sa iti gasesti linistea in noul camin ,daca se poate conjugal ,si in bratele unui suflet mare care sa te inteleaga ,ce imi doresc si eu de-o viata.Totul are un inceput ,chiar si sfarsitul unei perioade triste,sper sa fi fericita cum nu ai mai fost niciodata.Pentru mine vei ramane aceasi Alina cu privirea calda si plina de suspine,cu acel condei cu care mi-ai atins sufletul si sentimentele,imi voi aminti de fiecare data de tine si te voi simti aproape,in suflet cat si in impartasania sufletului tau cu noi cititori.D-zeu sa te binecuvanteze ! Cu mult respect Alex.

  • avatar image

    andra

    iul. 07, 2013

    Reply

    frumos articol merita citit am stat si am studiat fiecare trasatura pe care iata o au toti oamenii atunci cand se trezesc dimineata fiecare moment fiecare gand se aseamana cu niste ganduri ascunse ....Bravo alina succes in contnuare si nu uit totul are un inceput iar daca fiecare dintre noi vom sta sa analizam ce inseamna cu adeavrat intelegerea cu noi am realiza mult mai multe lucruri pozitive ...Succes!!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.