Social

Nu am crezut niciodată că viaţa mea va fi aşa… un pumn de vise năruite. Până când…

Vizite: 12898

 

__existence_by_tinkerblah-d3hrvvm

Ieri am ţinut în braţe un copil care ar fi trebuit să nu existe. O fetiţă. Da, sunt oameni care ar fi trebuit să nu fie. Dar sunt. Există. Mama ei a ajuns prea târziu la medic. Eu aş spune că a ajuns la momentul potrivit. Când nu s-a mai putut. Când a trebuit să o lase să se nască, chiar dacă tatăl nu o recunoştea. Chiar dacă i s-au aruncat mamei câţiva bani, ca să meargă să „aibă grijă de problemă”. Uite-aşa un copil de 17 ani s-a trezit cu un alt copil. Şi cu un bărbat care nu o iubeşte. Şi de care se ascunde, pentru că i-e frică. Nu a avut grijă de problemă… „Problema” s-a născut. Se află în braţele mele. Îşi aşează căpuşorul pe pieptul meu… Iar mama, mai tânără decât mine cu câţiva ani, o mângâie tăcută pe mânuţă. Fata asta de 17 ani nu şi-a imaginat că viaţa ei va fi aşa.

Akron_Child_leaning_against_wall

Ieri am mai îmbrăţişat o femeie erou. M-a luat în braţele ei de femeie care-a luptat şi-a tremurat în acelaşi timp, în faţa vieţii. În faţa soţului. Are încă o dată vârsta mea. Şi doi copii. O fată şi-un băiat. Este o femeie cu ochii blânzi, părul ondulat, strâns la spate. Şi-un zâmbet cald. Un zâmbet resemnat, dar curajos. O întreb despre povestea ei. Oftează. „Dac-ai şti câte sunt de povestit… nu pot să-ţi spun aşa, în câteva cuvinte.” E o femeie citită. O femeie care a visat la o căsnicie fericită, o familie împlinită şi un cămin liniştit. Asta până când a dat nas în nas cu realitatea. Mai exact, cu soţul ei alcoolic. Soţul care s-a lăsat de muncă. Soţul care altădată o mângâia, acum o izbea cu cuvinte. Soţul în faţa căruia copiii tremurau ca varga. Soţul care-a luat frigiderul din casă, l-a cărat în spate şi l-a vândut pentru băutură. Soţul care-a strâns-o de gât când ea i-a spus că aşa nu se mai poate. Soţul pe care ea l-a suportat aşa ani şi ani. Până când a simţit că pur şi simplu nu mai poate lupta. Nici pentru ea, nici pentru copiii ei. „Dacă nu-i aveam pe ei, poate duceam eu crucea asta aşa…  până la sfârşit. Dar nu-i pot pune şi pe ei, doi copii, să ducă o cruce.” Femeia asta inteligentă, harnică şi c-un zâmbet cald nu şi-a imaginat că viaţa ei va fi aşa.

child_abuse_by_livexlaughxfuck-d3aixfi

În casa în care mă aflu, mai sunt câteva femei cu poveşti asemănătoare. Femei lovite de soartă şi de-un bărbat violent. Femei cu cicatrici trupeşti si sufleteşti. Femei mame. Şi-aşa durerea e de două ori mai mare. O dată pentru ele, şi-ncă o dată pentru copilul lor. Femei care ne-ar face pe noi, celelalte, să realizăm ce superficiale suntem uneori. Femei care-au iubit, şi iubirea le-a durut.

Însă în această casă există o speranţă. Se numeşte Casa Agar. E un Centru Maternal care primeşte mamele abuzate sau în dificultăţi majore împreună cu copiii lor, pentru a le ajuta să-şi refacă viaţa. Să-şi lege rănile. Să-şi transforme povestea tristă într-un final fericit. Casa Agar este un proiect de suflet care asigură copiilor şi mamelor adăpost, hrană, siguranţă, asistenţă medicală, medicamente, consilere şi o atmosferă caldă de încurajare şi prietenie precum şi un program educaţional de bază, astfel încât copiii lor să se poată integra în comunitate ca persoane independente şi productive.

Pragul casei l-au trecut zeci de femei. Femei cu visele năruite, vieţile distruse şi fără nici o soluţie. Fără nici un ajutor. Şi de mână cu un copil. Când au plecat, au trecut pragul într-un alt fel. Cu curaj, cu speranţă, cu credinţă. Şi cu un copil care zâmbea.

Cum poţi să ajuţi? Informându-te, donând, cumpărând bijuteriile făcute de ele. Întinzându-le o mână.

 

Mai multe informaţii aici: Centrul Maternal Casa Agar

 

Imagini preluate de pe:  http://tinkerblah.deviantart.com/

http://livexlaughxfuck.deviantart.com/

http://blog.salvationarmyusa.org/2012/06/08/sunday-abused-women-childrens-awareness-day/

Citeste si:

Social / special pentru voi

Unde este dragostea?

În săptămâna care a trecut, i-am întrebat pe invitații mei din emisiunea pe care o prezint, ce consideră ei că le lipsesc ...

Diverse / Social

Povestea unei femei uitate…

Afară ningea strașnic și era un frig de îmi intra în oase. Am coborât din mașină în fața spitalului de boli neuropsihiat...

2 Comments

  • avatar image

    Marin

    mart. 21, 2015

    Reply

    Neața! Emoționante poveștile; mă bucur mult că sunt oameni care încearcă să ajute aceste femei cărora niște oameni mai puțin fericiți la suflet au ales să le răpească voit viitorul. Îmi pare rău că nu am ajutat niciodată pe cineva în asemenea situații, chiar dacă știu de câteva. E drept, femeia trebuie să dea mare dovadă de curaj ca să se rupă de o asemenea situație după ce ani la rând i-a fost călcată în picioare încrederea în sine. La fel de drept este că multe s-ar rupe de nebunul de lângă ele, daca ar ști ca și societatea le oferă un sprijin, le ajută. Cred că toate sunt rănite sufletește cel mai rău din cauza faptului că nu au reușit din cauza soților să își protejeze copilașii. Voi căuta informații despre Casa Agar; merită ajutați. Zi liniștită!

    • avatar image

      Alina

      mart. 21, 2015

      Reply

      Marin, să ştii că nu e prea târziu! Chiar te rog să te informezi mai mult despre Casa Agar şi să le ajuţi, dacă ai posibilitatea. O zi minunată, sunt mândră de tine!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.