Diverse

Nu-i salva pe alţii, pierzându-te pe tine…

Vizite: 11070

0r2ttfjn9c0t2mt9ntzte1r4k29b7r8w

– Ştii, tu ai o problemă, dacă-i putem spune aşa. Eşti sufletistă, ştiu, am înţeles. Vrei să-i ajuţi pe ceilalţi, şi asta am înţeles. Dar tu nu vezi că de multe ori îi salvezi pe alţii, pierzându-te pe tine?

– Da… dar asta am făcut şi cu tine. Şi nu te bucuri?

– Nu. Nu mă bucur pentru că mă doare să văd cum te iroseşti în alţii. Cum orice om normal, când ar vedea un semn care anunţă pericolul, fuge! În schimb, tu fugi spre el. Eşti nebună, serios! Te pui în pericol pentru un om care de cele mai multe ori, nici măcar nu vrea să fie salvat. Lasă-l. Lasă-l să fie în indiferenţa lui. Lasă-l în ignoranţa lui. Lasă-l să se mintă că e fericit. Lasă-l să-şi spună că e bine. De ce, spune-mi tu, de ce ţii neapărat să-l culegi de jos şi să-i deschizi ochii? Lasă-l, măi, aşa, şi fugi şi tu măcar o dată în direcţia opusă, ca orice om normal!

– Ai uitat că mi-ai spus de atâtea ori că sunt o ciudată? De ce-mi ceri să fiu normală, când ştii că asta nu stă în atribuţiile unei ciudate?

– Mă sperii. Ai în ochii ăia mari ai tăi ceva care mă bagă în sperieţi. Parcă mă poţi citi până în adâncul sufletului, şi mi-e jenă că o să vezi ce nenorocit sunt. Dar asta e altă discuţie. Nu am venit ca să vorbim de noi. Am venit să-ţi spun să o iei la fugă. Te rog, măcar de data asta, fugi!

– Crezi că eu nu-mi spun asta? Crezi că eu nu-mi repet câteodată „fugi, fugi, fugi”? Şi când încep să dau din picioare crezând că o iau înspre direcţia opusă, mă trezesc că merg spre…

– Băi, ăsta e unul din lucrurile care m-au făcut să te iubesc. Dar tu nu înţelegi că e un preţ prea scump pentru tine? Am văzut în cazul meu… Cum te-am distrus, cum te-am făcut să plângi de atâtea ori, de-mi venea să dau cu capul de pereţi. Cum meritam să pleci şi să nu te mai întorci.

– Nu spune asta.

– Uite, exact despre ce vorbesc! În loc să pleci, te uitai în ochii mei, cu ochii ăia mari şi inocenţi ai tăi şi-mi spuneai că mă ierţi. Asta era mai greu de suportat decât ar fi fost dacă plecai. Un înger nu poate să stea lângă un demon, înţelegi asta?

– Un demon nu ar vrea să salveze îngerii.

– Phhh… tu şi cuvintele tale. Mereu mă faci să nu mai ştiu ce să spun. În fine. Te rog eu mult, să fugi. Du-te şi lasă-l în pace. Nu e datoria ta să salvezi pe nimeni. Şi-a asumat să trăiască viaţa asta? Şi-a asumat-o.

– N-ar fi păcat să plec?

– Oare nu e păcat să te pierzi, salvându-i pe alţii? Pe tine cine te mai salvează?

– Dumnezeu…

Fotografie preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse / special pentru voi

Nu ar fi momentul să ne trezim?

Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai m...

Diverse

O altă perspectivă.

Cu trecerea timpului, dacă îi permiți vieții, aceasta te maturizează zi de zi. Ajungi ca dintr-un copil naiv și credul să f...

3 Comments

  • avatar image

    Tony Smith

    mai 16, 2015

    Reply

    Wow...o introspectie destul de profunda

  • avatar image

    miriammarydanielledaniela333Daniela Mariana

    mai 29, 2015

    Reply

    Persoana vrea să-i salveze pe alții pentru că fuge de problemele proprii. Sau de propria persoană. Acceptă orice numai să nu rămână singură, pentru că nu se suportă pe ea însăși. Se agață. Celălalt nu știe de ce dar nu vrea și îi face tot felul de porcării pe care ea, fire nobilă, le suportă ca un înger. Dacă s-ar simți bine în pielea ei n-ar mai avea atâtea probleme în relații. Poate începe prin a se sonda cu sinceritate și acceptare, prin a -și îngădui să-și țină companie. Și altele...Poate că s-a simțit respinsă în copilărie, poate...Cine știe? Ea însăși. Dacă nu te simți tu bine cu tine cum să se simtă alții bine? Dacă tu cauți companie pentru că fugi de tine...pentru că ți-e frică să rămâi cu tine...Și dacă e așa...nu ai unde să mai fugi. Și fugi spre alții când te rănesc. Acolo, înăuntru e un loc primitor, unde ești chiar tu. Dacă-l refuzi te rănești pe tine însăți, te abandonezi pe tine. Acolo tu, mama, Divinitatea sunteți una, o unitate, acolo ești tu și resursele tale, acolo ești împlinită numai să nu mai trăiești în separare. Pentru a te dărui ai nevoie să te regăsești. astfel darul tău va fi acceptat. și nu va mai fi..."un sacrificiu care acuză"! Adică, nu-I salva pe alții, piezându-te pe tine!

    • avatar image

      Alina

      mai 30, 2015

      Reply

      Aşa este Miriam... :)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.