Diverse / special pentru voi

Nu mai avem timp!

Vizite: 7622

Alergăm dintr-o parte în alta, de la facultate la serviciu, de la o casă la alta, de la un magazin la altul şi de la un om la celălalt. Ajungem seara istoviţi acasă, mâncăm pe fugă şi uneori prea mult, dacă ne amintim mai spunem o rugăciune înainte de a ne băga în pat, apoi, dimineaţa următoare, o luăm de la capăt. Astfel, ajungem să nu mai avem timp.

  1. Nu mai avem timp să facem un gest frumos. Mai mult, uneori ni se par fără valoare. Nesemnificative.  Considerăm că şi aşa oamenii supravieţuiesc fără o floare de la noi, fără o ciocolată sau fără o sacoşă grea cărată în locul unei doamne. Şi uite aşa, lumea merge mai departe, iar gesturile frumoase devin tot mai puţine. Nu că nu am vrea să le facem, ci că nu mai avem timp.
  2. Nu mai avem timp să spunem „Te iubesc”. Citim în grabă ziarul, ne sărutăm pe fugă soţia, mângâiem pe creştet, în treacăt, copilul dornic de afecţiune, le zâmbim superficial părinţilor şi ne ignorăm prietenii. Avem mult prea multe de făcut decât să ne oprim din alergare şi să spunem un „Te iubesc”. Mult prea multe, dar nici un lucru atât de important ca aceste două cuvinte frumoase. Când e ultima oară când ai spus celor dragi că îi iubeşti? Nu-ţi aminteşti?
  3. Nu mai avem timp să ascultăm. Dăm din cap cu gândul departe atunci când cineva ni se confesează. Când un prieten îşi spune necazul, spunem grăbit „ce dureros” după care mergem mai departe. Când părinţii doresc să converseze cu noi, ne găsim alte lucruri de făcut. Nu ne mai ascultăm soţia pentru că ştirea de la radio e mai importantă. Îl lăsăm pe soţ cu vorba-n gură pentru că dă în foc mâncarea. Nu mai ascultăm. Nici nu cred că mai ştim cum e să facem asta.
  4. Nu mai avem timp să fim copii. Ne-am maturizat înainte de vreme. Văd fete machiate de pe la vârsta de 9-10 ani, băieţei la 8 ani vorbind de iubite şi fete, mame la 16 ani care nici măcar nu ştiu cine e tatăl. De mici ne-am dorit atât de mult să ne maturizăm, să devenim adulţi, încât cu greu mai putem opri acest proces. Grăbim ceea ce ar fi normal şi logic: copilăria.
  5. Nu mai avem timp să ne respectăm promisiunile. Promitem în dreapta şi-n stânga. Ne zicem că de mâine va fi diferit. Că mâine ne vom întâlni cu acea persoană cu care trebuia să ne întâlnim de o lună deja. Ne notăm în agendă atâtea promisiuni, încât de multe ori avem nevoie de două agende. Promitem multe şi facem puţine. Şi nu că nu am vrea, ci nu avem timp.
  6. Nu mai avem timp de Dumnezeu. Ni se pare atât de învechit acest subiect. Să nu mai zic de mersul la Biserică. Ne ruşinăm şi lăsăm capul în jos ori de câte ori vine vorba de religie sau credinţă. Şi totuşi, ca să nu ne simţim vinovaţi, după o înjurătură trasă sau o seară de beţie, spunem un „Doamne ajută”. Înainte să adormim, spunem un „Tatăl nostru” pe jumătate şi apoi considerăm că ne-am făcut datoria. Oare?
  7. Nu mai avem timp să ne facem timp. De câte ori promitem că ne vom face timp pentru anumite lucruri? De câte ori stabilim că e ultima oară când nu vom mai avea timp? De câte?

Vreau să am timp. Vreau să încep să respect ce promit. Să spun oamenilor la care ţin că îi iubesc. Vreau să am timp să ascult şi să las deoparte orice lucru atunci când un prieten are nevoie de mine. Vreau să am timp să fac toate gesturile frumoase pe care mi le-am propus şi în mod special vreau să am timp de Dumnezeu. Mai apoi, vreau să am timp ca să-mi fac timp. Şi asta pentru că timpul trece, iar eu s-ar putea să rămân cu nimic.

 

 

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse

El nu este aici!

”El nu este aici!”. Acesta este exemplul cel mai potrivit în care ni se arată că îl poți căuta pe Hristos și să nu-L g...

Diverse

Diavolul urlă, Dumnezeu șoptește

Diavolul urlă ca să se facă auzit, Dumnezeu șoptește ca să se facă iubit. Când diavolul îți urlă în urechi că eșt...

7 Comments

  • avatar image

    DanielAlexandru

    oct. 16, 2011

    Reply

    o parere ! http://tipimaginar.blogspot.com/2011/10/nu-stiu.html

  • avatar image

    adryanna

    oct. 16, 2011

    Reply

    Foarte frumos si adevarat.Felicitari si bafta in continuare.Mai astept postarile tale :)

  • avatar image

    Andrei

    oct. 21, 2011

    Reply

    Nu ai coloana vertebrala Alina, lasa parerile oamenilor ce iti "calca" pragul micului tau blog, foarte urat, din cate mi-am dat eu seama dorinta ta numarul unu este aceea de a deveni "jurnalist" sau ceva de genul. Atata timp cat nu sti sa accepti atat laude cat si pareri negative din partea unora crede-ma nu ai nici cea mai mica sansa ;) BAFTA !

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 21, 2011

      Reply

      Crede-mă...nu am timp de persoane ca tine. O zi bună:)

  • avatar image

    Andrei

    oct. 22, 2011

    Reply

    :) Măcar, nu-i așa ?! ai reușit să dai frâu liber unor păreri, care nu neapărat te avantajează ba din contră, și ai reușit chiar sacrificiul suprem de a-ți călca peste mandrie... Asta spune multe lucruri frumoase despre tine. Cât despre timp, sfatul meu este acela de a-ți pleca urechea din când in când asupra "muribunzilor" ce... cu atâta nesimtire nu iți spun ție ceea ce ai vrea sa auzi cu adevarat ! A.S.

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 22, 2011

      Reply

      O fi aşa cum spui tu Andrei. O viaţă frumoasă:)

  • avatar image

    Dorin

    oct. 24, 2011

    Reply

    Prin mai multe din aricolele tale m-am simtit asa.."tras de maneca"...mi-ai adus aminte de felul cum ar trebui sa fiu si pe ce ar trebui sa pun mai mult pret... Alina esti o binecuvantare! Dorin R.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.