ascuns in suflet / Diverse

Nu mușca!

Vizite: 30262

original_sin_by_ryanhartsell

Îți zâmbește frumos. Apetisant. Ai spune că ești unul din cei mai norocoși oameni că te-a ales fix pe tine ca să-ți facă cu ochiul. Noroc pur, ce mai! Dintre toți, ție ți-a surâs. Începi chiar să te uiți în jur cu un soi de mândrie: ”pe mine mă caută, nu pe voi!”. Ești conștient că e o mândrie stupidă, dar așa frumos îți zâmbește că parcă nu-ți mai pasă. Știi că e o alegere greșită. Știi că nu e pentru tine. Știi. Dar, dar parcă prea tentant e ca să reziști.

Faci un pas. Vezi semnul exclamării și un semn cu ”oprește-te!”. Știi că e pus acolo de Dumnezeu, dar te faci că nu-l vezi. De data asta e diferit. Dumnezeu nu știe. Nu știe că a căzut norocul peste tine. Și e atât de dulce!

”Stai, nu mergi în direcția bună!” îți strigă conștiința cu toată puterea. Încerci să o liniștești spundându-i că ”doar de data asta”. Te păcălești singur. Știi, și totuși o faci. Păcatul e prea dulce ca să-i spui nu. Uite-acolo cum îți face cu ochiul!  În plus, ce ți se poate întâmpla? Doar ești bine. Știi ce faci.

Așa că te duci. Și faci. Alegi. Ori să minți, ori să furi, ori să curvești, ori să clevetești, ori să-ți bei mințile. Alegi dependența aia a ta cu care te lupți de ani întregi, și care ți se parcă că de fiecare dată îți zâmbește mai frumos decât înainte.

Și după ce-ai făcut alegerea, zâmbetul dispare. Apetisantul se dezumflă ca o minge de plastic la soare. Aurul din mână ți se preface în zgură. Apare diavolul și cu un zâmbet triumfător îți arată cu degetul alegerea. Păcatul. Dependența ta. Ispita. Și te acuză. Dacă înainte îți spunea că ”hai că nu se întâmplă nimic, doar de data asta”, acum îți urlă că ești bun de nimic și că nu mai există șanse pentru tine.

Dumnezeu în bunătatea Lui te ridică. Îl alungă pe diavolul șiret care-ți râde în față și te acuză. Dumnezeu scrie ”iertare” pe tine. Și ești din nou fericit. Binecuvântat. Până când iar îți zâmbește frumos și-ți face cu ochiul. Și iar mergi spre ispită ca un bou legat de grumaz. Dar până când?

Până când o să săruți broaște deși știi că nu-s prinți? Până când o să te comporți și o să alegi ca fiul unui porcar, când tu ești fiu de Dumnezeu? Diavolul te înjosește bucuros, dacă-l lași.

Poate că-i momentul să-ți cureți hainele și să nu te mai amăgești că amaru-i dulce. Diavolul îți dă doar mere stricate, frumoase pe dinafară și cu otravă în interior. Dar nu te forțează nimeni să muști, să știi! E alegerea ta…

Diavolul știe să-ți spună minciuni aparent dulci. Asta până guști din ele și vezi că ți se transformă toată gura-n pelin.

Imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com/art/Original-Sin-41988453

Citeste si:

ascuns in suflet

Caut un om…

Caut un om... spunea Dumnezeu. Un om care să fie al meu. Un om care să poarte în inimă Cerul. Unul care să se dezlipească d...

ascuns in suflet / special pentru voi

Pentru fata de la cafea

Am observat. Îmi pare rău. Ba nu, nu îmi pare... Când ne-ai adus cafelele, nu am putut să nu văd. Însă înainte de asta s...

No comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.