Diverse

Oamenii care vin şi pleacă

Vizite: 18544

   În viaţa noastră vin şi pleacă oameni. Oameni care oricum îşi pun amprenta asupra sufletelor noastre aşa ca o ştampilă. Uneori această amprentă este dureroasă, alteori plăcută pe moment sau câteodată e plină de amărăciune. E greu să ne obişnuim cu gândul că uneori nu-i vom mai vedea pe cei pe care poate că i-am iubit din toată inima. E greu să conştientizăm că lucrurile au un sfârşit. Dar este indicat să realizăm aceasta pentru că este pentru sănătatea noastră.

      Omul nu este creat ca să fie singur. Singurătatea este unul din sentimentele cele mai puternice, ba chiar poate deveni o boală. Oricât ne-am strădui, adevărul este că nu poţi trăi de unul singur. Nu putem fără oameni în viaţa nostră. Fără oameni speciali, oameni unici, oameni care sunt pentru noi o binecuvântare. Şi, încă un adevăr este faptul că oamenii ajung să ne creeze o parte din caracterul nostru.  Situaţiile în care ne pun, faptele şi acţiunile care ni se fac, toate au o influenţă majoră asupra noastră şi asupra caracterelor noastre. Nu trebuie să ne supărăm pe cei care ne pun în situaţii ridicole sau jenante, pentru că învăţăm ceva din acestea. Învăţăm cum să ne încredem în oameni, cât şi când.

  Să vorbeşti despre plecarea unui om e simplu, mai ales dacă nu a plecat de lângă tine. Numai cel care a trecut prin astfel de momente, numai cel care a văzut spatele cuiva sau sicriul cum se coboară în pământ, ştie „iadul” care te înconjoară în acele clipe. Numai cel care s-a zbătut în deznădejdea pierderii unui suflet pe care-l iubea, înţelege ce înseamnă plecarea unui om. Bine este că privind în jur şi observând cum oamenii se ridică după fiecare plecare, ceilalţi părăsiţi prind puteri. Simt că vor reuşi şi ei. Toată lumea aproape vorbeşte despre oamenii care pleacă, dar puţini uită de cei care au rămas, de sentimentele prin care trec aceştia.

     Aşa este ciclul vieţii. Unii vin, alţii pleacă. Pleacă de bună voie, sau pleacă pentru că li s-a sfârşit firul vieţii. Pleacă întorcându-ne spatele, sau pleacă pentru că nu au avut de ales. Tot ce trebuie să realizăm, noi cei rămaşi, este faptul că şi noi poate am plecat sau am întors spatele. Oare cum i-am făcut pe cei părăsiţi să se simtă? Trăim într-o lume în care oamenii vin şi pleacă. Ce îi laşi să ia cu ei pe cei care pleacă? Tu ai rămas sau ai plecat?

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse / special pentru voi

Nu ar fi momentul să ne trezim?

Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai m...

Diverse

O altă perspectivă.

Cu trecerea timpului, dacă îi permiți vieții, aceasta te maturizează zi de zi. Ajungi ca dintr-un copil naiv și credul să f...

6 Comments

  • avatar image

    paul

    dec. 30, 2011

    Reply

    in momentul in care esti persoana care pleaca, nu iti mai pasa (sau cel putin nu ar trebui sa iti pese) de cel/cea pe care il/o lasi in urma. Cand esti persoana care ramane, te simti nasol indiferent ce iti lasa in urma cel/cea care a plecat pt ca te gandesti ca ti-a lasat prea mult sau prea putin...si tot timpul va fi prea mult sau prea putin

  • avatar image

    Andrey

    dec. 30, 2011

    Reply

    Dacă o persoan pleacă și are cât de puțin iubirea în suflet, o să se simtă mai puțin împlinit și cu siguranță o să-i fie dor de persoana care a lăsat-o.

  • avatar image

    Marin

    dec. 31, 2011

    Reply

    "Să vorbeşti despre plecarea unui om e simplu, mai ales dacă nu a plecat de lângă tine. Numai cel care a trecut prin astfel de momente, numai cel care a văzut spatele cuiva sau sicriul cum se coboară în pământ, ştie “iadul” care te înconjoară în acele clipe. Numai cel care s-a zbătut în deznădejdea pierderii unui suflet pe care-l iubea, înţelege ce înseamnă plecarea unui om." Asa este. Inainte imi spuneam si eu parerea despre "plecarea" oamenilor dragi din viata noastra si despre ce lasa ei in sufletele celor ramasi... Dar abia dupa am trait si eu acele momente am inteles cu adevarat sensul acelor cuvintelor...

  • avatar image

    Liviu

    ian. 05, 2012

    Reply

    Ce sa zic...Foarte mare dreptate ai. Eu am patit-o, ma lasat si a plecat de curand si pot sa zic ca am simtit extraordinar de multa durere, simteam cum mi se rup picioarele de la jumatate si cad in genunchi cu ochii inlacrimati cerand ajutor lui Dumnezeu. Si din cei care pleaca foarte putin stiu ca in urma lor au lasat o inima sfasiata care arde facandu-se scrum. Dar tin capul sus, incerc ca totul sa fie frumos zi de zi in viata mea si sa merg inainte. Multumesc si tine-o tot asa si niste articole super interesante.

    • avatar image

      Alina Ilioi

      ian. 06, 2012

      Reply

      Ţine capul sus şi caută ajutor la Dumnezeu Liviu...

  • avatar image

    jademan

    ian. 09, 2012

    Reply

    Am şi plecat, am şi rămas...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.