special pentru voi

Radu, băiatul care mi-a schimbat ziua

Vizite: 10523

 Dreamy_Eyes_by_i0n_unltd       Stătea lângă mine, şi la un moment dat mi-a prins mâna şi a tras telefonul meu spre el. Şi l-a apropiat de faţă şi privea fascinat. „Uaaaa” a spus şi s-a uitat spre mine, dar nu la mine, cu ochii mari, albaştri. Lângă el era bunica, o femeie trecută de 70 de ani, cu părul alb şi riduri adânci pe faţă. Şi-a privit nepotul cu dragoste, apoi mi-a spus mândră: „E pasionat de tehnologie. Acasă stă ore întregi în faţa unui ecran”.

  – Cum te cheamă pe tine, scumpule? l-am întrebat pe băieţelul slăbuţ, cu fesul la fel de albastru ca ochii şi cu dinţii din faţă mari, ca două lopăţele. Înainte să răspundă, a privit spre femeie, iar aceasta l-a încurajat.

 – Spune-i domnişoarei, hai că ştii!

– R…R…Radu.

    Nici bine nu şi-a spus numele şi a început să strige: Ra, Ra, Raaaa şi să-şi plimbe picioarele prin aer, în timp ce se ţinea cu mâinile de scaun. După nici câteva clipe, am realizat. Era autist. Am tresărit, şi mi-a fost teamă. Iubesc copiii, dar oare ştiu să comunic cu acesta?

– Şi spune-mi tu mie, Radu, câţi ani ai?

– Eu am… şapte. Şapte ani am. Spuse băieţelul în timp ce bunica mima şi ea cuvintele cu buzele, o dată cu el.

– Eşti mare! Sunt sigură că ştii şi alfabetul, nu?

         De aici până la a spune amândoi alfabetul a fost nevoie doar de un „A”. Al bunicii. Mai apoi, Radu spunea un B, eu un C şi bunica un D. Până la Z, am fost cu toţii fericiţi. Ştiam alfabetul! Ce ne interesa că oamenii se uitau la noi, pentru că Radu ţipa literele alfabetului?

– Doamnă, e un copil foarte inteligent, Radu! Şi tare frumos!

– Vă mulţumesc, domnişoară. Toată familia e mândră de el… ştie atât de multe! Spuse bătrânica printre lacrimi, cu o notă de mândrie în glas, în timp ce-l mângâia pe cap pe micul Radu. Şi ştiţi… el ştie şi câteva cuvinte în engleză!

   Atât ne-a trebuit, că am început amândoi să-i silabisim pe HORSE şi pe COW, în timp ce bunicuţa continua să mimeze cu buzele, fiecare literă, de parcă acestea zburau din gura bunicii în gura nepotului. Ne-am mai jucat puţin cu telefonul, apoi, fără să realizez, am oftat. Câteodată, fără să realizez, când inima mi-e prea plină, oftez. Atunci, Radu, pentru prima oară de când ne-am cunoscut, s-a uitat în ochii mei. Până atunci vorbea prin mine, dar cu mine. Niciodată nu m-a privit. Dar după ce am oftat, m-a privit adânc în ochi, a zâmbit ghiduş şi mi-a mângâiat repede şi uşor mâna. Apoi a sărit de pe scaun pentru că bunica îl striga să plece. Mi-a făcut cu mâna şi mi-a spus un P…p…pa!

     Încă îl auzeam cum fredonează în depărtare, şi atunci mi-am dat drumul lacrimilor pe care le-am ţinut în mine. Şi-am plâns aşa, în timp ce doi oameni se uitau derutaţi, iar mai apoi unul mi-a aruncat un zâmbet plin de compasiune, după care s-a întors la gadgetul lui.  Aş fi vrut să alerg după Radu, să-l îmbrăţişez şi să-i spun să nu-şi piardă inocenţa niciodată. Şi să continuea să lupte. Dacă e autist, nu înseamnă are o problemă. Înseamnă că e special într-un mod deosebit. În schimb, am făcut o rugăciune în gând pentru el, apoi m-am dus către datoriile zilei. O zi pe care am văzut-o până acum, în miez de noapte, cu alţi ochi. Cu ochii lui Radu!

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

ascuns in suflet / special pentru voi

Pentru fata de la cafea

Am observat. Îmi pare rău. Ba nu, nu îmi pare... Când ne-ai adus cafelele, nu am putut să nu văd. Însă înainte de asta s...

special pentru voi

Femeie, ești PREA…

  Prea scundă. Prea înaltă. Prea grasă. Prea slabă. Prea blondă. Prea brunetă. Prea vorbăreață. Prea tăcută. Pr...

2 Comments

  • Radu, băiatul care mi-a schimbat ziua | Ganduri ascunse cu Alina Ilioi | Persona

    dec. 14, 2013

    Reply

    […] Radu, băiatul care mi-a schimbat ziua | Ganduri ascunse cu Alina Ilioi. […]

  • avatar image

    Crina

    ian. 10, 2014

    Reply

    Poti sa spui ca daca e autist nu are o problema doar ca o consolare pentru parinti. Pot sa aiba calitati dar sigur au o gramada de probleme: de interactiune cu alti oameni, empatie foarte slaba cu ceilalti, decodifica foarte greu lumea din jur, cel mai mult trebuie sa lupte parintii si pedagogii sa-l aduca cat mai aproape de realitate, el nu va incerca sa lupte, nu e interesat de lumea inconjuratoare, poate foarte putin si daca e doar putin afectat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.