ascuns in suflet

Şi am ajuns la ziua 2

Vizite: 8074

     IMG_0742 Am fost încântată să descopăr că vi se pare o idee bună acest proiect şi să observ cât de receptivi sunteţi. Iată că am ajuns şi la ziua a doua. Ieri am scris peste 10 ore pentru că vreau să termin o carte de tehnoredactat, prin urmare, azi dimineaţă când m-am trezit încă mă durea mâna şi parcă vedeam litere în faţa ochilor. Mai mult decât atât, simţeam o uşoară stare de spirit proastă, ca şi cum în permanenţă aş fi indispusă. Să fie oare din cauză că mă cam suprasolicit? Nu e bine, tuturor spun asta, dar după cum mi-a spus cineva ieri „cele mai bune sfaturi le dăm pe acelea în care ştim că noi suntem restanţieri şi nu le aplicăm”.

     Aşadar, m-am trezit, am citit puţin şi apoi mi-am zis că ar fi timpul să mă apuc din nou de treabă. Mi-am verificat mailurile, am citit noutăţile, am răspuns la treburile urgente şi apoi am scos din nou manuscrisul pentru a continua ce am început.  Deoarece mi-am mutat biroul în faţa ferestrei, acum pot să văd afară în timp ce scriu. Mi se pare un lucru revigorant. Şi iată-mă pe mine scriind, în timp ce mă minunam cum ninge şi cât de ciudată e vremea în această perioadă. Din când în când mă opream pentru că aveam nişte dureri de spate insuportabile, dar mi-am zis că voi continua pentru că perseverenţa e de apreciat. Mai mult decât atât, mi-am propus să-mi stabilesc un obiectiv: ieri am scris 50 de pagini, azi voi scrie 30, mâine voi scrie poate că din nou 50. Asta mă va menţine focalizată pe treaba pe care o am de făcut, dar atenţie, să ştiţi că atunci când „intru” în munca mea, devin puţin morocănoasă pentru că mă transpun cu personajele şi cu ceea ce scriu acolo.  Şi în timp ce scriam eu aşa, îmi imaginam ce frumos ar fi să am o persoană care să mă iubească mult şi să aibă grijă de mine în timp ce scriu, cum ar fi ca din când în când să-mi aducă o cană cu cafea sau să se intereseze dacă am mâncat, pentru că da, cam uit de tot în timp ce scriu. Nu m-am gândit foarte mult, că la uşă la mine ciocăneşte cineva şi intră cu o farfurie pe care se afla un delicios mic-dejun. Ha, probabil am puteri telepatice!

    Mai spre seară a mai venit un alt suflet frumos şi mi-a adus o prăjitură de toată bunătatea, ştiind cât de neglijentă devin cu mine însămi când am mult de lucru. Am zâmbit şi am ştiut că sunt înconjurată de oameni frumoşi, care se transformă în binecuvântări. Nu e nici ora 21:00 încă dar azi m-am pus în pat, pentru că vreau pentru prima dată de mulţi ani, să încerc să adorm la ora 22:00. Măcar o dată pe an să fie sărbătoare, nu?

Voi? Voi ce-aţi reuşit să realizaţi astăzi?

Citeste si:

ascuns in suflet

Unde este Dumnezeu?

„Unde este Dumnezeu în toate acestea?”, ”De ce mi-a făcut asta?”, ”De ce nu a oprit tragedia să se întâmple?”, ...

ascuns in suflet

Nu mai ține linia ocupată…

”Alo, România? Sunt bătută și violată.” Lasă-ne. N-avem timp. Trebuie să facem legi pentru protejarea noastră. ...

4 Comments

  • avatar image

    Dani

    mart. 28, 2013

    Reply

    Este uimitor cum spui ca ai nevoie de cineva care sa te iubeasca, sa îți facă o cafea samd; întrebarea este: tu ai face aceste lucruri si multe altele?

    • avatar image

      Alina

      mart. 28, 2013

      Reply

      Da, hotărât da:) Când eşti îndrăgostit Dani, faci aceste lucruri.

  • avatar image

    Nelia

    mart. 28, 2013

    Reply

    Draga ALina, Azi eu am reusit sa ma joc cu fetitele mele de varsta prescolara in ciuda oboselii acumulate la serviciu. Cand am pasit in scara blocului nu-mi doream decat sa ajung cat mai repede acasa, sa las din maini gentile grele si sa-mi revin din oboseala sorbind dintr-o ceasca fierbinte cu cafea. De vis! De cum am intrat in casa, m-a lovit realitatea: dooa papusele mici, zglobii, una blonda alta satena, pline de energie si buna dispozitie! Au urmat intrebarile: "Mami, te joci cu noi?", "Ce ne-ai adus?", "Cand vine tati?", "Ce avem de mancare?", "Ne faci pizza?" si .... ultima care m-a lovit rau de tot: "Asa-i ca azi mergem la gimnastica?" Dar cu rabdare, cu gandul ca sunt comorile mele, ca peste cativa ani nu ma vor mai intreba mare lucru (ci pur si simplu... vor face!) si cu puterea primita de sus, am reusit sa duc la capat si ziua de ieri. Am colorat, am facut puzzle, am jucat voley, am jucat memory, am povestit despre gradi, am invatat cuvinte noi in germana, ne-am iubit si ne-am strans in brate una pe alta. Nu pot sa descriu in cuvinte bucuria si mutumirea din inima mea atunci cand le-am stins lumina in camera si le-am citit fericirea pe chip. Iar fetita cea mare, imi sopteste: "Multumesc ca te-ai jucat cu noi. Chiar daca ti-a fost somn tot timpul". :)

    • avatar image

      Alina

      mart. 28, 2013

      Reply

      Draga mea Nelia, Dacă ai şti ce zâmbet larg mi-ai adus în timp ce citeam ce mi-ai scris! Mulţumesc pentru că ai ales să împărtăşeşti cu mine această zi extraordinară pe care ai avut-o! Eşti binecuvântată pentru că ai o familie aşa minunată şi te respect pentru sacrificiile pe care le faci zilnic pentru ea. Te îmbrăţişez:)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.