special pentru voi

Supravieţuitori

Vizite: 47198

 

64426_601760586512626_1814649441_n

Lacrimi, durere, dezamăgire, suferinţă, groază, frică, ezitare, dorinţă, iubire, ură, toate sunt emoţii pe care omul le simte, prin care omul trece. Fiecare etapă luată separat sună înfricoşător, dar dacă le-am pune împreună?

Viaţa este un amalgam de sentimente prin care fiecare din noi păşim. Toţi am fost copii şi la un moment dat am trăit groaza neacceptării. Ne-am temut că nu vom fi acceptaţi de ceilalţi, că vom fi respinşi. Mai apoi, genunchii şi inima ne-a tremurat simţindu-ne neînţeleşi de proprii părinţi. Am trecut prin lacrimi, prin neputinţa exprimării sentimentelor în cuvinte. Ne amintim durerea ascuţită a primei julituri, a primei căderi, a primei sângerări. Chiar dacă a fost pansată, încă ne amintim cum priveam cu ochii în lacrimi la sângele ce curgea din rana noastră şi cum înfricoşaţi ne gândeam că tot sângele ni se va scurge din corp şi vom muri. Şi acum ne aducem aminte cum priveam cu ochii mari şi plini de speranţă spre cei doi oameni care pentru noi erau mentori, erau ghidul nostru în viaţă. Unii dintre noi am fost dezamăgiţi la un moment dat şi chiar, cu durere am descoperit că nu sunt şi ei decât nişte oameni care fac greşeli, aşa ca şi noi.

Prima oară cu inima zdrobită? Ştiu şi sunt convinsă că ne amintim şi asta. Nu am putea uita cum atunci când am fost respinşi de persoana pe care credeam că o iubim, am dus mâna la piept şi am apăsat tare ca nu cumva inima să iasă de acolo şi să se spargă în mii de bucăţele. Cum degetele noastre mici încă inocente, ţineau presat coşciugul inimii pentru că bătăile ei erau prea rapizi şi puternice. Nu putem uita. Nu putem uita durerea pe care am simţit-o când prima persoană dragă a plecat din viaţa noastră. Cum ne uitam la golul rămas şi strigam că viaţa nu are nici un rost. Cum strângeam din dinţi şi ne îndesam capul în pernă ca nu cumva strigătele noastre să trezească vecinii sau familia.

Când am crescut? Am descoperit că chiar şi persoana în care ai avut încredere oarbă te-a dezamăgit. Atunci ni s-a oprit răsuflarea şi aveam impresia că toate sentimentele posibile s-au adunat în nodul pe care-l simţeam în gâtul nostru. Şi acum ne amintim cum ne forţam să păstrăm lacrimile acolo unde erau locul şi să nu dăm drumul la torentul ce era pe cale să curgă, ca nu cumva să se descopere că suntem slabi. Am strâns din pumni până când unghiile ne-au intrat în carne şi mici pete de sânge au apărut pe piele. Nu doream, nu vroiam ca să se ştie că suntem oameni. Că trăim sentimente. Amintirea primului refuz? Cine l-ar putea uita? Ne-am simţit josnici, demni de milă şi fără valoare. Nu vedeam nici un scop pentru care am merita să primim ceva.

Între timp am început să învăţăm să ne controlăm, să ne păstrăm sângele rece. Desigur, încă tremurăm când acele sentimente revin în inimile noastre ca şi cum nu ar fi plecat niciodată. Încă mai apar lacrimile în ochii noştri şi încă mai strângem din dinţi ca să ne păstrăm calmul. Am descoperit că toţi au trecut prin decepţia primei iubiri, frica primului sărut când nu ai mâncat o zi întreagă şi ai stat cu stomacul gol şi totuşi plin de fluturaşi. Am descoperit că nu suntem singurii care au plâns de fericire şi au râs în hohote în cele mai cumplite clipe ale lor. Am descoperit că suntem ceea ce noi numim, oameni.

Am învăţat să rupem câte un plasture, să-l lipim peste rana proaspătă şi să aşteptăm să se cicatrizeze. Pentru că de vindecat, nu se va vindeca niciodată. Uneori ne uităm la multitudinea de pansamente şi cicatrici şi încercăm să le numărăm. Dar pierdem rândul la un număr anume pentru că  nu ţine socoteală. Viaţa doar ne oferă şi noi urmează să primim. Numai că de acum va fi diferit. Va fi diferit pentru că am învăţat că e ceva normal să ai sentimente, că e normal să te simţi aşa şi că suntem oameni. Mai mult de atât, suntem supravieţuitori!

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Social / special pentru voi

Unde este dragostea?

În săptămâna care a trecut, i-am întrebat pe invitații mei din emisiunea pe care o prezint, ce consideră ei că le lipsesc ...

Diverse / special pentru voi

Nu ar fi momentul să ne trezim?

Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai m...

6 Comments

  • avatar image

    tarascu adrian emil

    mart. 07, 2011

    Reply

    Bună Alina.Vreau să spun că tb.să fim învingători ci,nu supraviețuitori.Dar este f.greu în multe cazuri,trebuind în primul și primul rând să învingem cel mai de temut adversar:firea noastră,în care ne aflăm pe acest pământ,care se războiește cu DUHUL de la EL,pus în noi at.când am fost creați.Atunci când inima ac.din piept se sfărâmă în mii de bucăți,ceea ce eu acum experimentez din plin,tb.să privim la Golgota,să o lăsăm căci,, inima-i nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea,, ,o spune EL prin Ieremia,din vechime,de demult.Inima ac.tb.să i-O DĂM LUI în întregime,EL știind a face ce e mai bine cu ea,nu-i așa ?Și atunci toate lucrurile ar fi rezolvate.Daaa...........

  • avatar image

    m3

    mart. 07, 2011

    Reply

    Daca evolutia inseamna supravietuire, atunci, da, putem zice ca suntem. Dar oricum ar fi, nu e prea putin? Pentru ca, zic, nu suntem chiar pe un camp de lupta in foc deschis si fara nici un altul de-al nostru langa...

    • avatar image

      Alina Ilioi

      mart. 11, 2011

      Reply

      Hm...nu cred. Eu chiar consider că suntem pe un câmp de luptă în foc deschis, chiar dacă nu realizăm asta

      • avatar image

        m3

        mart. 12, 2011

        Reply

        Posibil, dar apropo de decizii, e in grija noastra faptul de a nu fi singuri. Sigur ca nu e usor sa te inconjori cu oameni pe care sa te poti baza indiferent de conjunctura. Oameni impreuna cu care sa poti face ceva. Ceva ce sa ramana. Ceva constructiv. Alaturi de care sa poti contracara ipotetice atacuri si sa poti sa continui in a-ti urma scopul. Care scop, ziceam, mi se pare marunt sa fie supravietuirea, supravietuire cu sensul de "a scapa". Nici la antipod, cum zice colegul adrian emil nu vad ca am fi, decat la nivel docmatic, invingator ca filozofie de viata. In zona palpabila, in real life zic ca suntem, sunt, sau ar trebui sa fim un soi de militanti activi pe fiecare palier al vietii noastre. Ca scapam sau nu, sa conteze mai putin; scopul, asta daca avem unul definit, sa transceada...

  • avatar image

    lacramioara m

    mart. 17, 2011

    Reply

    Dumnezeu face rana si tot El o leaga ,El este suveran si poate ingadui in viata noastra si suferinta.Puterea e desavarsita in suferinta ,lacrimile te apropie de ELsi te vezi gol si descoperit inaintea LUI,Suntem permanent in lupta cu firea de aceea vom avea rani mai mari sau mai mici DAR IMPORTANT SA FIM BIRUITORI.Fii binecuvantata cu putere dragoste ,pace si biruinta

  • avatar image

    proba

    iun. 12, 2013

    Reply

    If some one needs expert view about blogging afterward i propose him/her to go to see this web site, Keep up the good work.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.