ascuns in suflet

Ultimele cuvinte

Vizite: 12518

„Sunt singur. Mă uit în jurul meu şi tot ce aud sunt voci care îmi şoptesc că nu am nici o valoare. Care îmi şoptesc că viaţa mea nu are sens, că nu am nici un preţ. Că nu sunt în societate decât un nimic. Un nimic care nu face nici măcar doi bani. Am încercat să-mi acopăr urechile, să nu aud vocile…dar în zadar. Au început să răsune mai puternic şi tot mai puternic. Acum, tot ce auzeam erau ele. Nu mai auzeam nici măcar strigătul de ajutor al sufletului meu. Tot ce ştiam era că…urma să se sfârşească. Urma să se sfârşească viaţa mea. Oricum, cui i-ar fi păsat? Cui i-ar păsa că eu nu mai sunt? La şcoală nimeni nu mă observă, chiar mă ridicularizează. La biserică, ei bine…mă privesc de sus. Simt că sunt un grăunte mic pe lângă ei, că nu merit nici măcar să stau pe banca bisericii. Se uită judecător la mine şi tot ce aş vrea este un minut din atenţia lor. Un cuvânt plin de bunătate. O îmbrăţişare caldă. Aş dori să simt că valorez. Că viaţa mea este cu un scop. Că nu trăiesc doar ca să simt că totul trece pe lângă mine.

Sunt singur. Nu am prieteni. Nu am pe nimeni care să mă înţeleagă. Am încercat azi să-i spun unei persoane ce intenţionez să fac, dar s-a uitat prin mine şi a trecut mai departe. Acesta a fost ultimul meu strigăt de ajutor. Ultimul. Am renunţat să mai lupt. Nu mai vreau să simt acest gol, această durere. Nu mai vreau să simt că sunt un nimic. Acestea sunt ultimele cuvinte ale mele. În rest, se aud vocile. Vocile tot mai puternice. Acum râd. Au câştigat lupta aceasta. Ochii mi se înceţoşează. Încep să respir tot mai greu. Dumnezeule!! Simt cum cineva mă sugrumă. Nu e nimic. Oricum sunt un nimeni. Oricum sunt zero. Nu am pe nimeni. Nimeni…închid ochii. Da, vocile au câştigat. A fost prea uşoară lupta pentru ele. Tot ce a fost nevoie, a fost de singurătate şi de un pumn de pastile. Au câştigat. Am închis ochii. Asta a fost viaţa mea. Viaţa unui nimic.”

Acest fragment l-am scris deoarece am realizat cât de mulţi oameni sunt singuri. Cât de multe sinucideri au loc şi noi stăm şi privim pasiv. Niciodată nu ne-a interesat de ce  o fac, de ce oamenii nu se simt împliniţi şi fericiţi. Niciodată nu ne-a interesat să ne apropiem de cineva care are nevoie de noi, de cineva care are nevoie de Dumnezeu. Oare câţi oameni din viaţa ta simt că nu au valoare, că sunt singuri…că nimănui nu-i pasă dacă trăiesc sau nu?

 

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

ascuns in suflet

Unde este Dumnezeu?

„Unde este Dumnezeu în toate acestea?”, ”De ce mi-a făcut asta?”, ”De ce nu a oprit tragedia să se întâmple?”, ...

ascuns in suflet

Nu mai ține linia ocupată…

”Alo, România? Sunt bătută și violată.” Lasă-ne. N-avem timp. Trebuie să facem legi pentru protejarea noastră. ...

17 Comments

  • avatar image

    Marian

    apr. 28, 2011

    Reply

    Eu as intreba invers - Citor oameni le-ar pasa / ar sesiza / de disparitia ta? Exclud aici familia...

    • avatar image

      Alina Ilioi

      apr. 28, 2011

      Reply

      Nu foarte mulţi...:)

      • avatar image

        RoKa

        apr. 28, 2011

        Reply

        o rapim clar... cat despre articol, e buna initiativa

  • avatar image

    Claudy

    apr. 28, 2011

    Reply

    ooo ai scris povestea vietii mele,numai ca eu nu am facut pasul decisiv inca

    • avatar image

      Alina Ilioi

      apr. 29, 2011

      Reply

      Pasul decisiv? Să nu îl faci niciodată! Dacă ai nevoie să vorbeşti cu cineva, te rog să îmi scrii. Tu ai valoare în ochii lui Dumnezeu!

  • avatar image

    Cata

    apr. 28, 2011

    Reply

    Referitor la singuratate, am realizat asta mai mult ca niciodata chiar saptamana prin care am trecut. Pe unde intorceam capul vedeam oameni, tineri si chiar batrani, cu casti in urechi ascultand muzica lor preferata. La prima vedere, nimic rau in asta. Insa daca stam sa analizam mai atent si asta e un semn foarte puternic al singuratatii oamenilor. Simt ca nu mai au valoare, se inchid fata de tot ce e in jurul lor si raman doar ei si muzica.. Nimic nu mai e important, vor doar sa nu mai simte durerea, sa o uite ..

    • avatar image

      Alina Ilioi

      apr. 29, 2011

      Reply

      E dureroasă singurătatea. Adevărul este că mă uit în jurul meu şi văd oameni singuri...şi mă doare inima

  • avatar image

    Cristi Ariton

    apr. 29, 2011

    Reply

    Ai dreptate, are legatura articolul tau cu statusul lui Vali B. Totusi, mi se pare ca dai o nota dramatica situatiei. Singuratatea are o vina sociala dar tine mai mult de respectul si increderea in tine si mai ales in promisiunile lui Dumnezeu. De cele mai multe ori singuratatea nu are baze solide si poate fi indepartata fara eforturi sisifice. Daca tot iti pasa de oamenii singuri share-uieste cei 3802 prieteni pe Facebook :P. Spor in ce faci! C

    • avatar image

      Alina Ilioi

      apr. 29, 2011

      Reply

      Nu am dat o notă dramatică situaţiei, chiar eu ştiu un caz în care cineva s-a sinucis. A lăsat un bilet în care a spus că a făcut-o din motivele acestea. Noi nici nu bănuim prin ce trec cei de lângă noi. Păi şi ţie, dacă îţi pasă de oamenii singuri, te invit să share-uieşti împreună cu mine, prietenilor tăi:)

  • avatar image

    Cristi Ariton

    apr. 29, 2011

    Reply

    OK. Daca tot e sa fim altruisti si sa "abuzam" de functia "friend suggest", pot fi pentru inceput putin egoist? :P

    • avatar image

      Alina Ilioi

      apr. 29, 2011

      Reply

      Ştiu deja şi ce vrei să spui:)

      • avatar image

        Cristi Ariton

        apr. 30, 2011

        Reply

        Se pare ca singuratatea ma face predictibil...

  • avatar image

    Phidas Marius

    apr. 30, 2011

    Reply

    Daca auzi voci inseamna ca nu e bine.

    • avatar image

      Alina Ilioi

      mai 01, 2011

      Reply

      :) Nu eu aud voci Marius

  • avatar image

    Cristi Pop

    mai 05, 2011

    Reply

    Cat de singuri suntem uneori... Chiar daca avem ceva... avem valoare, suntem apreciati de altii... la un moment dat, suntem singuri... . Poate ca cei din jur nu vad asta pentru ca ne-am pus masca inselatoare a fericirii. Orice om mai are si momente de acest gen. Lucizi fiind... nu facem pasul catre fatalitate... ne scuturam si mergem mai departe. Poate cineva sa spuna ca nu a avut niciodata asemenea momente?

    • avatar image

      Alina Ilioi

      mai 05, 2011

      Reply

      Nici măcar eu...şi eu mă simt singură, de multe ori chiar. Nu am de ce să ascund asta...

  • avatar image

    Radu

    mai 24, 2015

    Reply

    Vântul bate de-ti ravaseste pleoapele. Miros de toamnă stătută alchimizat de primăvară ipocrită imbacseste atmosfera si așa intepatoare de te dor nările așa de tare ca să mai tragi aer în piept.Și te sufoci de mână cu persoana iubită, agatandu-te de ea, sugrumand-o de prea multă dragoste. Oameni imbecili se plimbă pe străzi infecte pangarite de reclamele publicitare. Poate mai cumpara un tablou agătat la o intersecție, kitsch absolut al urbanismului decolorat de manelismul stradal, etalon al sistematizarii actuale.Câtă scârba te cuprinde,de-abia de mai găsești forta să scuipi pe asfaltul incins de soare. Sunetul care se aude e concluzia finală.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.