Diverse

Unde-i iubirea de altă dată?

Vizite: 6157

       b212f16a1f74366dfc0a2d8af87029c1Aceasta se spune în nişte versuri ale unei melodii pe care o ascult pe repeat de câteva ore. „Războaiele nu se sfârşesc, oamenii mai mult se urăsc şi rămân iarăşi lacrimi în ochii celor mai mulţi”. Realizez că şi eu m-am schimbat mult. Am mai puţină încredere şi o doză incredibilă de suspiciune. Îmi propun să nu-mi tremure vocea când spun adevărul, dar mai mereu stau cu inima strânsă pentru că ştiu că urmează să plătesc scump pentru acel adevăr pe care-l spun. Poate că o doză mică, o parte din mine ar fi preferat să tacă. Dacă aş fi tăcut, i-aş fi avut pe toţi prieteni, nu aş mai fi avut parte de priviri urâte şi de comentarii răutăcioase. Dar, în schimb, dacă aş fi tăcut şi nu aş fi spus adevărul, aş fi simţit că m-am înşelat pe mine însumi.

    Apoi, m-am gândit că poate vorbesc prea mult în articole de mine. M-am întrebat dacă e o doză de narcisism, şi am descoperit că de fapt atunci când îmi scriu sufletul, nu pot să mă ocolesc. Nu pentru că mă iubesc prea mult, ci pentru că aceasta e vindecarea mea. Pentru că în momentul în care am realizat că acest site s-ar putea să nu mai existe, instant mi-au dat lacrimile şi timp de o oră nu m-am putut opri. Aşa am descoperit cât m-am ataşat de voi, de el, de articole… şi mi-a plăcut mult cum mi-a zis cineva: „e normal să te doară, pentru că e ca un copil pe care l-ai crescut”.  Adevărul acesta este…  iubirea de altă dată e diferită acum. S-a maturizat, sau poate că s-a schimbat datorită influenţei din partea oamenilor. Nu poţi să iubeşti la fel, după ce ai fost dezamăgit, după ce ai fost călcat în picioare sau rănit. Nu poţi, pentru că inima are cicatrici, iar când un lucru are o cicatrice, nu mai e la fel.

„Vântul suflă uşor, parcă ne întreabă mereu: „sunteţi orfani de Dumnezeu?”. Aşa continuă melodia. Aşa ne simţim de multe ori. Aşa avem impresia că suntem orfani. Că Dumnezeu ne-a părăsit. Că nu mai e. Şi atunci nu mai iubim la fel, pentru că nu putem iubi ca altă dată, când credem că suntem părăsiţi. Şi totuşi nu suntem. Nu ne-a lăsat. De aceea ar trebui să iubim ca altă dată. Dar prea dezordonat am scris acum. Prea… fără un subiect. Dar aşa e şi interiorul meu acum. Aş împărtăşi mai multe, pentru că în ultimile zile am zâmbit de câteva ori, cu un motiv. Dar motivul nu e stabil. Şi totuşi nu e nici instabil. Unde-i oameni buni, iubirea de altă dată?

 

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse

Dacă fugim de ceea ce suntem, vom fugi de noi o viață întreagă.

Asta ești tu. Ăsta ești tu. Dacă înțelegem și acceptăm asta, ne putem accepta pe noi înșine. Însă dacă fugim de ceea ...

Diverse

El nu este aici!

”El nu este aici!”. Acesta este exemplul cel mai potrivit în care ni se arată că îl poți căuta pe Hristos și să nu-L g...

2 Comments

  • avatar image

    Adrian

    apr. 23, 2013

    Reply

    Spune adevarul , DRAGA ILINA, n-o sa ai remuscari !

  • avatar image

    Catalin

    apr. 23, 2013

    Reply

    Iubirea de alta data acum este la italieni, spanioli , nemti si cam oriunde inafara tarii!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.