Diverse

Unde te uiţi, într-acolo te îndrepţi!

Vizite: 10282

      În viaţă avem parte de schimbări. Unele ne înalţă, iar altele ne doboară în genunchi şi ne lipesc de pământ. Toţi avem parte de asemenea momente. Dar nu toţi ne raportăm la fel. Unii aleg să înveţe ceva din ele, alţii să rămână blocaţi în acele etape.

       Astăzi discutam la un ceai cu o prietenă de-a mea pe care o stimez foarte mult. Povesteam despre căderile şi decepţiile prin care trecem în viaţă. La un moment dat, s-a uitat serios la mine şi mi-a spus: „Alina, atunci când cădem, ne lovim de podea. Trebuie să ţinem minte mereu că podeaua este locul potrivit de unde ne putem ridica”. Am zâmbit şi am realizat cât de multă dreptate are. Mai apoi, mi-a zburat gândul spre oamenii care încă mai stau întinşi pe podea. Spre oamenii care trăiesc în trecut şi nu au mai privit de mult în sus sau înainte. Mi-am amintit că şi eu am avut o asemenea perioadă, o perioadă în care simţeam că e bine şi pe podea, că oricum nu am puterea să mă ridic. Când ai căzut, primul instinct este să vezi dacă sângerezi acolo unde te doare. Începi să inspectezi rănile, să vezi cât de grave sunt şi dacă se vor vindeca repede. Mai apoi, o categorie de oameni aleg să îşi spele rănile, să le panseze şi mai apoi să se ridice pentru a-şi continua viaţa. În schimb, cealaltă categorie, se uită zile în şir la răni, apoi pun sare pe ele şi mereu le ating pentru a nu le lăsa să se vindece. Cu timpul, acele răni ajung să se infecteze şi chiar să miroase urât. Dar nici măcar atunci, acei oameni nu sunt pregătiţi să ceară ajutorul spre vindecare. Rămân jos, întinşi şi se uită mereu spre rănile care se fac tot mai urâte şi mai mari. Cu cât trece mai mult timp, cu atât mai greu se vor vindeca acele răni. Răni care te opresc din a trăi o viaţă normală, răni care te opresc din a avea relaţii sănătoase şi care mănâncă din tine puţin câte puţin, aşa ca şi lepra.

   Nu ştiu tu din ce categorie faci parte, dar a sosit timpul să te gândeşti bine. Eşti tu unul din oamenii care după o cădere se ridică şi merge mai departe? Eşti unul din oamenii care aleg să privească înainte şi să lase în urmă ce a fost? Faci din înfrângerile tale, victorii? Ţi-ai pansat rănile? S-au vindecat? Sau… faci parte din categoria celor care încă se uită la rănile lor şi plâng? Ştii, dacă vei continua să te tot uiţi în urmă, s-ar putea să te îndrepţi spre acea direcţie pentru că nu ştiu mulţi oameni care pot merge înainte fără să se uite pe unde merg. Ridică-te, a sosit timpul să nu mai stai jos! Leagă-ţi rănile care te dor, opreşte-ţi lacrimile şi continuă să trăieşti. Pentru că dacă nu… poate că vor fi câţiva oameni care se vor opri cu tine, dar la un moment dat, vor pleca şi ei. Vor pleca şi ei pentru că nu vor suporta să vadă cum rănile tale se infectează. Priveşte înainte, priveşte spre Dumnezeu, pentru că unde te uiţi, într-acolo te îndrepţi. Am cunoscut oameni care încă sunt legaţi de trecut şi nu şi-au pansat rănile şi crede-mă… nu e nimic plăcut la ei. Aşa că, te provoc, pansează-ţi rănile chiar dacă dor şi continuă să mergi mai departe. Da, unde te uiţi, într-acolo te îndrepţi!

Imagine preluată de pe:  www.deviantart.com

Citeste si:

ascuns in suflet / Diverse

Te iubesc

Te iubesc Te iubesc nu pentru că și tu mă iubești, ci pentru că așa simte inima mea.  Te iubesc nu pentru ceea ce...

Diverse

Viața la 2 ani

M-am trezit dimineață. Am deschis ochii și... am dat nas în nas cu băiețelul meu. ”Gata nani” îmi spune zâmbind senin....

6 Comments

  • avatar image

    marius

    ian. 30, 2012

    Reply

    Apreciez aceste ganduri Alina,insa pentru ca contextul vietii este diferit la fiecare persoana si fiecare este unic in felul lui si avem de inavtat unul de la altul am sa-ti spun si eu cateva ganduri,poate ca o completare la ce ai spus tu.Zilele tracute am fost la cineva care are putin timp de cand a fost doborat si parca m-am recunoscut pe mine in acea persoana atunci cand am fost si eu cazut, celui cazut 10 000 de cuvinte de incurajare daca i-ai spune nu ar avea nici o valoare,e adevarat in etapa imediat dupa cadere("Un tipat s-a auzit in Rama, plangere si bocet mult: Rahela isi jelea copiii si nu voia sa fie mangaiata, pentru ca nu mai erau." Mat.2:18)Si daca ne uitam si la Iov aproape ca se certa cu Dumenzeu,este foarte complicat sa intelegi o asemenea persoana si la fel sa o incurajezi in aceasta etapa, cand nu mai are nimit sau totul injur este tandari, ii trebuie un timp ca sa se dezmeticeasca si atunci cand va realiza ca a trai asa nu este bine pentru el si nici nu este folositor si sa o ia de la inceput,ca ceea ce il ajuta este sa se ridice si sa lupte pentru ca timpul nu sta in loc, trece si vin si sansele de ridicare,uneori doar Dumenzeu poate sa-l ridice insa noi care cautam sa-l incurajam procedam de multe ori ca si acei trei prieteni al lui Iov decat sa spunem multe cuvinte ar fi mult mai bine pentru cel cazut sa-l ascultam fara a spune decat "imi pare rau" sau ceva de genul asta, face mai mult decat sa in contrazicem sau sa incercam sa-l incurajam, astfel se simte mai usurat de povara caderii lui pentru ca cineva a fost dispus sa ia o parte din ea,asta numai prietenii adevarati pot sa o faca.Asa cred eu.

    • avatar image

      Alina Ilioi

      feb. 01, 2012

      Reply

      Marius, până şi Iov s-a ridicat nu? Nu spun să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. Spun să ne luăm acel timp de care avem nevoie o zi-două-trei, cine ştie cât, pentru a plânge, pentru a medita. Mai apoi, te ridici şi lupţi. Durerea nu dispare, nici nu o poţi ignora. Dar poţi alege să trăieşti după o perioadă în care ai luat o scurtă pauză:)

      • avatar image

        Marius

        feb. 02, 2012

        Reply

        Este adevarat Alina, dar si durerea poate disparea,am fost distrus insa am ramas langa Domnul si raspunsurile primite mi-au adus vindecare cand mi-am dat seama ca El imi vrea binele.Caderea care am avut-o nu a fost rea,rea a fost starea mea dinainte de cadere si asta a dus la cadere, iar dupa altfel gandesc ,altfel actionez....daca realizam ca aceste stari sant spre binele nostru(desi credem ca am pierdut totul)ca sa ne apropiem de El sa ne schimbe gandurile ,fiinta nu am fi atat de fatalisti.La mine a functionat cand mi-am dat seama ca exista oameni mai nenorociti decat mine insa nu la toti functioneaza la aceiasi intensitate.Imi place modul tau de abordare a problemei:)

  • avatar image

    justin

    feb. 01, 2012

    Reply

    sa fim seriosi o suferinta nu se uita niciodata dar se mai stinge in intensitate pe perioada trecerii vindecatoare a timpului.nu poti sa-ti vindeci ranile sufletului dar cu siguranta poti sa le depasesti .si pt D-ZEU a fost o rana vazand ca insusi creatia sa nu la ascultat ma ref la oameni dar si la primul inger LUCIFER care din pricina mandriei si a preamaririi la suparat enorm pe d-zeu.si repercursiunile nu au incetat sa apar drept dovada omul a fost blestemat iar ingerul cu cateva dintre cete au cazut in intunericul creat insusi de el. intru atotstiinta si bunatatea LUI nu a putut sa treaca direct peste aceste ''tradari".

    • avatar image

      Alina Ilioi

      feb. 01, 2012

      Reply

      Dar unde am spus că se stinge sau că va dispărea? Am spus că rănile trebuie pansate, nu ignorate pentru că vor deveni invizibile. Normal că suferinţa e acolo, dar depinde de noi cum ne raportăm la ea:)

  • avatar image

    Eu SI Atat.

    feb. 03, 2012

    Reply

    Stii ce este cel mai aiurea?nu faptul ca ai cazut la pamant ci faptu ca nu vrei sa te ridici..iar aici pot spune cu mana pe inima ca ma regasesc...De cate ori imi era mai bine,de atatea ori cautam cauza pentru care am ajuns la pamant..Crede-ma ca m-am intrebat de nenumarate ori daca nu cumva imi face placere aceasta situatie sau sunt sado-masochista.. Scrii foarte frumos,pui in evidenta latura sufleteasca..crede-ma ca am citit toate articolele tale..in multe m-am regasit...Felicitari si multa bafta in continuare!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.