Diverse

Verdict: CANCER

Vizite: 6524

Sunt în tren. Intru în compartimentul în care aveam locul şi mă aşez. În faţa mea stă o femei între două vârste. E palidă şi are mâna bandajată. Îi zâmbesc şi o salut. Îmi zâmbeşte înapoi trist şi oftează.  Din vorbă în vorbă, ajunge să mi se destănuiască. Aflu că are 60 de ani, că a fost învăţătoare şi că în vară…înainte de pensionare a aflat că are…CANCER. ”Când mi s-a dat diagnosticul de cancer la sân, am început să alerg pe străzile Clujului ca o nebună. Tot ce aveam în minte era: moarte, moarte” îmi spune femeia îndurerată. A urmat patru şedinţe de chimio-terapie şi săptămâna următoare urmează să fie operată.  ”Simt că toată ard. Mă doare fiecare părticită din corp. Mă dor tălpile. Mă ustură gâtul. Mâncarea nu mai are gust, apa mi se pare îngrozitoare. Mă forţez ca să mănânc ca să pot supravieţui” povesteşte fosta învăţătoare. ”Nu am spus la nimeni. Doar familia ştie. Nu vreau milă şi compătimire. Îmi e frică. Dacă a doua zi nu mai deschid ochii?” se întreabă ea. Spera la o viaţă de pensionară liniştită şi lipsită de stres. În schimb, are parte de cel mai groaznic coşmar pe care-l poate avea o femeie. ”Mă ascund de nepoţii mei ca să nu mă vadă cheală. Îmi e ruşine. Dacă m-ar vedea aşa, aş muri, sunt sigură!!”. O lacrimă îi urmează alteia şi începe să plângă încetişor. Mă uit în ochii ei speriaţi şi o mângâi. ”Dumnezeu, Dumnezeu sigur are un plan cu dumneavoastră” îi spun eu cu gâtul strâns de parcă nu mai aveam aer. ”Eu cred că o să fie bine. Cred că o să  supravieţuiţi” Trec minute lungi. În compartiment mai intră cineva. Un bărbat înalt, cu mustaţă. Se uită la bilet, se uită la femeie: ”Doamnă, acesta e locul meu. Mutaţi-vă!” Femeia încearcă să îi explice că se simte rău şi să se aşeze pe alt loc liber. ”Nu mă interesează. Nu-mi ziceţi dumneavostră unde să stau!” Până la urmă, am convins bădăranul de bărbat să stea pe alt loc. Nu trece mult timp şi apare şi controlorul. Bolnava, sărmana, îl întreabă ceva şi aceasta primeşte răspuns, dar ea nu aude. Mai întreabă o dată. ”Doamnă, sunteţi surdă? V-am zis de trei ori. Ce mă puneţi să repet atât? Ciuliţi-vă urechile!” Mi s-a făcut greaţă pe loc. Cât de multă nesimţire pe lumea asta…nu ajungeau necazurile sărmanei femei, mai trebuiau şi să apară astfel de persoane în viaţa ei? Am ajuns la destinaţie. Femaia a adormit în sfârşit. Prin somnul neliniştit, suspină. O lacrimă îi este uscată pe obraz. S-a oprit trenul. Am ajuns.

Tu…gândeşte-te bine. Gândeşte-te ce verdict poţi să primeşti mâine şi gândeşte-te că de câte ori vorbeşti urât cu cineva, acesta poate că atunci îşi trăieşte ultima zi. Nu-ţi spun asta ca să te sensibilizez ci ca să-ţi deschizi ochii mai bine ca să vezi ce te înconjoară.  Poate cel de lângă tine la care te-ai răstit mai devreme trece prin iad acum…mai adaugi şi tu un lemn ca să ardă mai tare?

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Carti / Diverse

Vrei carte? Ai parte! (Recomandări de carte)

Omul care iubește cărțile este un om care are o minte frumoasă și antrenată. În plus, nimic nu se compară cu mirosul de carte ...

Diverse

Dacă fugim de ceea ce suntem, vom fugi de noi o viață întreagă.

Asta ești tu. Ăsta ești tu. Dacă înțelegem și acceptăm asta, ne putem accepta pe noi înșine. Însă dacă fugim de ceea ...

10 Comments

  • avatar image

    Mihai Likar

    ian. 16, 2011

    Reply

    pentru mine trenul cel mai urat loc in care merg in mod voluntar iar noaptea trecuta a pus capac http://www.umograf.com/2011/01/o-noapte-in-trenul-groazei.html

  • avatar image

    denis

    ian. 17, 2011

    Reply

    trist text

    • avatar image

      Alina

      ian. 18, 2011

      Reply

      Cu adevărat...boala e tristă

  • avatar image

    Clau

    ian. 17, 2011

    Reply

    ce trist ca am devenit atat de nepasatori la durerea celui de langa noi,atat de rai,atat de nesimtiti!!daca am sti cat de mult valoreaza o vorba buna poate le.am oferi mai des...

    • avatar image

      Alina

      ian. 18, 2011

      Reply

      Asta aşa este. Am devenit atât de egoişti încât doar pronumele ''Eu'' îl folosim şi ''Mie''

  • avatar image

    Balint Lavi

    ian. 17, 2011

    Reply

    Stiu ce inseamna cancerul,pot sa zic ca am trait cu el "in casa" 2 ani si nu a fost deloc usor. Si mai stiu si ca unii oameni incearca sa ajute iar altii sunt total nepasatori. Asa-i societatea din zilele de azi: superficiala si plina de resentimente. Trist.Foarte trist.

    • avatar image

      Alina

      ian. 18, 2011

      Reply

      Trebuie să fim noi schimbarea. Să încercăm să nu fim superficiali şi nici plini de amărăciune şi resentimente...să oferim alinare

  • avatar image

    Ionuț

    ian. 17, 2011

    Reply

    Alina, ești printre puținii jurnaliști cărora le pasă îndeajuns de mult încât să scrie despre lucrurile care nu sunt în regulă în societate. Marea majoritate caută senzaționalul și nu mai văd poveștile din spatele poveștilor. Din păcate, voi, jurnaliștii, sunteți și formatori de opinie, iar atunci ce ne putem aștepta de la o societate care nu are formatori de opinie cu coloană vertebrală și simț etic. Povești din astea văd în fiecare zi, iar unele dintre ele au în mijlocul lor copii. Crede-mă că tot ce poți face este să le alini durerea și să încerci să schimbi câte ceva sau măcar să spui atunci când vezi nedreptăți. Eu tot ce pot să fac este să îți mulțumesc că exiști. Îmi aduci un pic de speranță că lucrurile se vor schimba, că poate mai există formatori de opinie onești.

    • avatar image

      Alina

      ian. 18, 2011

      Reply

      Ionuţ îţi mulţumesc frumos. Senzaţionalul? Eu consider că acesta este senzaţionalul. De asta m-am apucat de jurnalism. Doresc să fiu o voce care să strige adevărul, să-l proclame şi să reuşească să-l facă descoperit. Ai dreptate. Suntem formatori de opinie şi din păcate acest lucru de multe ori dăunează. Ne place să ''îmbrăcăm'' adevărul ca să-l facem mai cu ''priză'' la public. Mulţumesc şi eu pentru sinceritatea şi încurajarea ta. Mai aştept ''gânduri'' de la tine:)

  • avatar image

    drog

    ian. 19, 2011

    Reply

    pentru multi trenul e cel mai urat loc... voluntar involuntar... depindem de el

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.