A fi puternic se învaţă... - Ganduri ascunse cu Alina Ilioi

Când eşti mic, cazi şi te loveşti. Te uiţi cu ochii mari de copil spre mâna care te doare şi vezi uşor, curgând un firişor de sânge. Automat, lacrimile îţi apar în ochi şi alergi spre mama pentru a te îmbrăţişa şi a-ţi spune că e doar o rană minoră. Când ai crescut… lucrurile încep să se complice.

A fi adult nu înseamnă numai a îmbrăţişa responsabilităţile. A fi adult înseamnă a descoperi cum să trăieşti, astfel încât să reuşeşti să fii fericit, să faci pe alţii fericiţi şi să fii tu fericirea în sine. Dar este imposibil, ar spune contrariat cel care citeşte. Cum se face aceasta? Adevărul este că nu este un secret, nu este nici o formulă şi nici măcar în braţele mamei nu poţi afla asta. În primul rând, trebuie să realizăm că acum nu mai avem de-a face cu răni minore. Nu vom mai privi spre mâna zgâriată, spălând-o cu lacrimile noastre. Nu, nu. Ar fi mult prea simplu. Mult prea simplu să alergăm din nou în braţele mamei noastre pentru a simţi acea căldură şi dragoste cum ne linişteşte. De data aceasta, nimeni nu ne va mai şopti: „E doar o rană micuţă scumpul meu. Va trece în o zi, două”. Şi trist este faptul că mulţi dintre noi nu realizează aceste trecere bruscă pe care o facem de la ochii de copil, la ochii adultului matur. Şi atunci când se confruntă cu o problemă, dau cu capul, într-un mod atât de dureros, încât este aproape imposibil de privit. Numai că… aţi văzut un om imatur cum cade? Un om care încă nu a gustat eşecul? Înainte să cadă are ochii senini şi un zâmbet jucăuş pe faţă, dar după ce a căzut, se ridică derutat, cu ochii întrebători şi colţurile gurii lăsate în jos. A crescut. A trecut peste perioada în care toate problemele lui erau o simplă zgârietură.

A fi puternic se învaţă… şi uneori se învaţă într-un mod dur, într-un mod poate nedorit de noi. Dar important este că se învaţă. O mamă învaţă cum să-şi aline durerea după ce a privit cum copilul ei scump este într-un sicriu mic, în loc să fie într-un pătuţ, dormind. Un tată învaţă să ţină capul sus după ce scumpul lui fiu a plecat, fără nici o explicaţie. Un copil învaţă să se ridice şi să meargă mai departe după ce a fost părăsit de părinţii lui. O fată învaţă să spere din nou după ce toată lumea ei a fost năruită când singurul om pe care-l iubea, a plecat. Un băiat află ce înseamnă să fie bărbat, după ce s-a recules şi a realizat că ea a plecat. Când eşti mic, eşti învăţat cum să mergi. Când ai crescut, trebuie să înveţi singur cum să mergi mai departe. Şi nimeni nu îţi va spune că e greu, că uneori e aproape imposibil. Vei descoperi singur, clipă de clipă, picătură cu picătură, mişcare cu mişcare. Procesul de învăţare pentru a fi puternic nu se va încheia niciodată. Nu, nu se va termina, poţi să mai citeşti o dată. Nu se termină pentru că a fi puternic se învaţă şi… toată viaţa vom avea de învăţat. Numai că, pentru început, trebuie să înveţi că trebuie să fii puternic. Mai apoi poţi începe lungul proces. Lumea nu-ţi permite să fii slab. Dacă ar şti că eşti slab, te-ar călca în picioare în următoarea clipă. Şi nu cred că îţi doreşti asta. Aşa că învaţă. Învaţă să fii puternic!

17 Comments

bia

nov. 18, 2011

Wowww, Alina, nici nu iti poti imagina cat de mult m-ai ajutat !!!! Esti unul dintre putini oameni, de la care invat despre mine.
- mee
  
  nov. 21, 2011
  
  ai 7 ani banuiesc. vezi ca incurand vei ajunge la menstruatie. sa nu te sperii...e ceva normal =)))))))))))))))))))))))
mee

nov. 18, 2011

frumos din partea ta ca inveti din orice ... a fi puternic se invata, dar primul pas e a recunoaste ca esti slab!
- bee
  
  nov. 18, 2011
  
  beeeei Mee mee! exagerezi. iti recomand sa citesti cancan - acolo e locul care ti s-ar potrivi mai bine :D
  - mee
    
    nov. 18, 2011
    
    ce-mi place ca iei foc :)))))
Romeo

nov. 19, 2011

Pamantul e puternic desi toata lumea il calca in picioare, Alina. Nu oamenii (tiparul uman) ar trebui sa iti fie repere ... O zi frumoasa.
- Alina Ilioi
  
  nov. 19, 2011
  
  Mulţumesc Romeo. O zi frumoasă şi ţie:)
Mihaela

nov. 19, 2011

Alina esti cu adevarat o persoana speciala. Mai atins exact in punctul cel mai slab cu fraza ca o mama poate invata sa fie puternica numai dupa ce si-a vazut copilul intr-un sicriu micut si nu in patut dormind. Dar de trei copii, trei baietei gemeni care si-au vazut mama intr-un sicriu ce sa mai zic. E dureros sa asisti la o asemenea drama sincer, ti-o zic din proprie experienta :| .. Iti citesc toate posturile, si nu imi place sa comentez dar de data asta chiar nu ma-m putut abtine. Macar mi-am dat seama ca nu sunt chiar asa puternica precum credeam. :(
- Alina Ilioi
  
  nov. 19, 2011
  
  Mihaela, eu cred că tu de fapt eşti mai puternică decât crezi. Spun aceasta pentru că să faci un pas în faţă şi să spui ce te-a sensibilizat, necesită un dram de curaj, curaj pe care tu l-ai avut. Caută în interiorul tău acel ceva şi lasă-l să iasă la suprafaţă:)
Toni

nov. 20, 2011

Buna seara, permite-mi un mic comentariu : A invata sa fii puternic nu se poate traduce prin a putea sa fii. Inveti sa fii puternic, speri ca nu se va mai intampla, ca ai reusit sa inveti, dar esti tradat chiar de speranta si increderea in tine, si incepi sa inveti din nou, dar Nu inveti tot aceasi greseala repetitiva ? De ce sunt noi, oamenii asa ?
florinxt

nov. 20, 2011

"Puternic" e un cuvant 'puternic', iar noi atât de slabi, mă-nclin în faţa lui şi vreau să-nvăţ din taina ce l-a facut de neclintit...dar oare pot singur să îi descopăr misterul? tu zici că da, că singuri putem învăţa să fim puternici, eu zic că singuri putem să dăm iluzia că suntem puternici, să fim cu-adevărat avem nevoie de ceilalţi, de la un om încrezător inveţi să te ridici, cei apropiaţi te-ajută să vezi ceea ce nu ai putea să vezi doar tu, cel orbit...da, singuri invăţăm sa fim puternici, dar nu singuri...:)apreciez tot ce scrii, foarte frumos spus..:)
- Alina Ilioi
  
  nov. 25, 2011
  
  Mulţumesc Florin. Da, ai dreptate... avem nevoie de ceilalţi:)
MaRio

nov. 20, 2011

Sincer nu iti urmaresc de foarte mult blogul, dar faci o treaba foarte buna. Imi plac mult articolele tale.
- Alina Ilioi
  
  nov. 25, 2011
  
  Îţi mulţumesc:)
Brudar Maria

dec. 08, 2011

Iubesc oamenii,dar ma oboseste profund inconstienta lor,de asta de multe ori ma ascund,si nu stiu cum sa fiu puternica,pentru ai proteja pe cei dragi.Varsta mea,30 de ani aduna in sufletul meu multe semne de intrebare.Poate timpul imi va raspunde.Dar azi ma intreb acelasi lucru care ma framanta de ceva timp-cum sa fiu puternica?Siguranta zilei de maine nu exista(ma refer la viitorul nu neaparat apropiat)copiii mei si noi traim intro lume plina de incertitudine,suntem bulversati de multitudinea de lururi.Eu ma straduiesc sa le conturez un caracter bazat pe credinta,mult bun simt,dar contactul cu televiziunea face exact contrariul.Scoala este din cate vad o adunatura de lucruri negative,profesori care se grabesc sa se termine orele sa fuga nu stiu unde,nu m-ai au rabdare,sunt nervosi,agitati,si au ales sa stea in fata micutiilor sa-i indrume,spre ce?Imi este frica sa fiu puternica pt.,ca puterea poate aduce si indiferenta.Iar atata timp cat imi pasa si de cel mai neinsemnat fir de iarba,nu stiu cum sa combin sensibilitatea cu puterea.Cum sa fiu o mana de fier intr-o manusa de catifea,cand eu sunt opusul?!
- Alina Ilioi
  
  dec. 09, 2011
  
  A fi puternic vine din interior, încetul cu încetul ajunge să-ţi curgă prin vene. Trebuie să găsim acel mijloc, acea cale mediatică între a fi puternic şi a nu fi indiferent. De poate, nu e imposibil şi primul pas este să vrei. Pas pe care tu l-ai făcut. În al doilea rând, tu eşti exemplul numărul unu pentru copii tăi, exemplu pe care ei îl vor urma când vor fi mai mari. Nu mă îndoiesc că eşti un om extraordinar, un om care va reuşi să transmită sensibilitatea sufletească şi copiilor ei:)
articole bebelusi

ian. 29, 2012

Fi puternica, DUMNEZEU E MARE, si eu am trecut prin aceasta boala,doar ca a fost pe col uterin, acum 2 ani, fix dupa nunta mea,la varsta de 22 de ani, a fost un soc total, mergeam la medic pentru a-mi face analize inainte-a nuntii mele, cu gandul ca imediat voi aduce pe lume un copilas.........totul a fost spulberat de aceasta boala, am cautat raspunsul si remediile la multi dr, am fost si in Austria, spunandu-mi ca la ei e un singur caz pe an , si ca cel mai bine e sa ma intorc acasa ca la noi sunt mai multe cazuri in tara si sunt mai pregatiti in domeniul asta. Am ramas la CJ si au urmat demersurile tratamentului cu radioterapie ,chimioterapie si operatie, cred si stiu ce simti, te rog fiii puternica pt copiii tai, si pentru tine ai pentru ce sa lupti, eu nu sunt mama si nu voi mai putea sa am copii niciodata, dar TU TREBUIE SA ITI CRESTI COPILASII SI SA ITI VEZI NEPOTII. Trebuie sa fi optimista pentru ca asta te va ajuta f mult, stiu ca e greu sa gandesti pozitiv in momentele astea, dar roagate la Dumnezeu, la SF Parinte Nectarie ocrotitorul de cancer, si te vei vindeca, o sa iti dea asa de mare putere si vei reusii sa treci cu bine peste aceasta boala.Cred ca cel mai bine e sa cauti in strainatate un dr bun, o clinica buna, conteaza asa de mult si felul in care te trateaza,locul in care o sa iti petreci timpul acordat tratamentului, aici sincer mai rau te deprimi si te imbolnavesti cand vezi conditiile si felul in care esti tratat.DOAMNE AJUTA +1

Lasă un răspunsAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.