În timp ce făceam cunoştinţă, ne-am analizat una pe alta. Eu mă uitam la ea, curioasă şi nerăbdătoare să descopăr ce se află dincolo de femeia care a supravieţuit luptei cu cancerul. Ea probabil se uita la mine întrebându-se ce aveam de gând să vorbesc şi dacă merit să fie atât de sinceră cu mine. Am povestit puţin înainte de emisiune, dar îndeajuns încât să-mi dau seama că e o femeie de la care am ce învăţa. Imediat ce a apărut şi domnul doctor oncolog, am ştiut că e trio perfect. Privirea lui era un caldă, plină de compasiune şi de înţelepciune. Prin urmare, iată-l în dreapta mea pe doctorul Dan Eniu, iar în stânga mea pe Raluca. Mai nerăbdătoare ca niciodată, eram pregătită să port o conversaţie de neuitat. Şi aşa a şi fost. Dar să ne întoarcem la ale noastre. După ce s-au terminat filmările pentru emisiune, nu am putut să ne despărţim. Erau prea multe de spus. Am mai stat pe puţin încă jumătate de oră, la o masă retrasă, unde am povestit despre viaţa Ralucăi, dar şi despre atmosfera din spital cu care se întâlneşte zilnic domnul doctor.

    Articolul meu de astăzi este despre Raluca. Dacă vă amintiţi, am mai scris un articol despre Ana, o fetiţă scumpă care are cancer. Dacă doriţi să vă reîmprospătaţi memoria, îl găsiţi aici.  Aşa. După cum spuneam, astăzi vă povestesc despre Raluca. După 6 luni de căsnicie, a aflat că are cancer. Asta da încercare pentru viaţa în doi, nu? Părerea ei despre oncologie nu era una tare optimistă. Credea că nimeni nu iese viu de acolo. Dar din clipa în care a aflat acest diagnostic al ei, a ştiut că nu există altă cale decât aceea de a lupta. Nu a fost o luptă uşoară, chimioterapia a fost ceva ce nu poate fi descris în cuvinte şi a fost atât de curajoasă încât a suportat două operaţii. În momentul de faţă nu mai are nimic. Au trecut deja câţiva ani buni de atunci şi putem spune că a câştigat lupta pe care a dus-o, dar o luptă în care armele erau propriul ei corp. Dacă este diferită acum, faţă de atunci? DA. Mi-a spus că apreciază altfel viaţa, că trăieşte diferit şi că acum se gândeşte că nu mai este timp de pierdut. Dacă vrei să faci ceva, fă. Dacă vrei să spui ceva, spune. Asta a învăţat-o pe ea boala: că viaţa e scurtă şi nu avem timp să o trăim mecanic şi monoton. Pe lângă toate acestea, Raluca a mai spus ceva care m-a impresionat: „Dumnezeu ne-a binecuvântat cu uitare. Da, uitarea este o binecuvântare. Dacă eu nu aş uita sentimentele pe care le-am avut atunci când am trecut prin chimioterapie…”. M-a pus pe gânduri această afirmaţie. Nu cred că am privit niciodată uitarea ca pe o binecuvântare. Iată că a sosit momentul să o fac şi da, are dreptate. Uneori uitarea este o mare binecuvântare. Mulţumim Raluca pentru că ne-ai oferit o lecţie de viaţă şi pentru că ai luptat. Pentru ca tu să conştientizezi că viaţa este frumoasă şi scurtă, şi ca să găseşti atâta putere în tine, a fost nevoie de un diagnostic de cancer mamar. Oare ca noi să conştientizăm aceste lucruri… de ce e nevoie?

     Puteţi vedea întreaga emisiune la „Sănătate la 4 ace„.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com