Simt. Ştiu că se apropie. Întreaga-mi fiinţă simte asta. Nările mele adulmecă mirosul ei. Inima începe să-mi bată tot mai tare… cum amintirile se leagă cel mai bine de simţul olfactiv încerc să-mi ţin respiraţia. Dar fără succes. În faţa ochilor mei joacă imaginile una, câte una. Devin melancolică. Nu ar trebui. Dar iarna a venit, sărbătorile se apropie. Mirosul crăciunului nu îmi dă pace. Amalgam de sentimente. Sunt diferită. Diferită de anul trecut. Ciudat cum te poţi schima cât ai clipit. Creşti sau… descreşti. Lucrurile care altă dată mi se păreau importante, acum nu mai au nici o valoare în ochii mei. Persoanele care altă dată erau totul pentru mine, acum sunt doar nişte amintiri prăfuite. Sentimentele de iarna trecută sunt uitate într-un bagaj al debarasării. E frig. Totul e împodobit. Oamenii sunt agitaţi să cumpere cadouri. Mâncare. Cât mai multă. Îşi freacă mâinile reci pe stradă şi calcă mizeriile lumii.
Dar nu ninge. Nu simt în suflet atmosfera de săbători şi nici nu am planuri. Nu am luat cadouri, nu alerg pe stradă şi nu am persoane cu care să petrec. Tot ce fac e să aştept ninsoarea lipită de fereastra camerei mele şi privind lumea agitată.
3 Comments
adrian barbat
dec. 10, 2009
alex
dec. 11, 2009
irina
dec. 17, 2009