„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” spune un proverb foarte bine cunoscut de majoritatea românilor. Şi totuşi, în iubire, de multe ori uităm de aceste vorbe, uităm de reguli şi uităm chiar de sentimente. Ironic nu? Să ajungi să uiţi în iubire de sentimente…
Aseară un prieten mi-a spus să am grijă să nu calc pe inimi ca pe borcane. Am zâmbit şi mi-am imaginat cum ar fi acest proces, un proces dureros. Este inevitabil să suferi, din orice motiv ai face-o. Este inevitabil pentru că suntem oameni cu sentimente, mai multe sau mai puţine. Noi nu suntem roboţi. Nu suntem, deşi unii se comportă ca atare. Am creat o imagine falsă a omului popular din societatea zilei de astăzi. Încetul cu încetul, ne-am îndreptat spre aria de „cu cât mai puţine sentimente, cu atât mai bine”. Ne place să credem că omul „popular” din ziua de astăzi este condus doar de raţiune, că sentimentele le-a lăsat undeva într-un colţ, să putrezească şi să se umple de praf. Am format atâtea reguli şi obiceiuri, încât ne pierdem singuri în ele. Trist. Trist că am ajuns să considerăm omul sentimental, un om slab, pe când de fapt ar trebui să-l privim cu admiraţie şi să-l apreciem pentru puterea pe care o are. Dar nu, valorile s-au întors cu susul în jos. Ceea ce ieri era de apreciat, astăzi este dispreţuit. Ceea ce ieri era frumos, astăzi este urât. Şi într-o lume care se mută cu susul în jos atât de repede, cum am putea noi să fim cu picioarele pe pământ? Da, am transformat sentimentele în formule chimice, trăirile în explozie de hormoni şi mai nou, medicii spun că inima frântă se poate trata cu aspirină. Ştiinţific, inima frântă este un sindrom, denumit cardiomiopatia Takotsubo şi se poate trata cu aspirină, dacă este descoperit la timp. Am fugit de sentimente şi ne-am ascuns în spatele durităţii. Am fugit de Dumnezeu şi ne-am ascuns în spatele ştiinţei.
Suntem confuzi. Suntem nişte oameni confuzi cărora li se furnizează informaţii contradictorii, o varietate de „remedii” şi explicaţii. Ajungem ca la sfârşitul zilei să ne numărăm reuşitele în câţi bani am făcut, nu în câte inimi am mângâiat. Ceilalţi nu sunt o prioritate, nu mai sunt nici măcar un punct pe agenda noastră. Omul popular este omul care reuşeşte să rămână indiferent la durerea şi suferinţa din jurul lui. Omul popular nu este cel care crede în Dumnezeu, cel care tânjeşte după o relaţie cu El. timpul trece şi aţi observat că odată cu el, ne ducem şi noi. Chiar ieri am fost la o înmormântare şi cine mă asigură că mâine nu urmez eu? Cine îmi poate da siguranţa zilei de mâine, sau chiar a clipei următoare? Şi trist nu este numai faptul că am ajuns să călcăm pe inimi ca pe borcane, aşa cum spunea prietenul meu, ci că am ajuns să tratăm inimile ca pe nişte borcane, goale, în care tot ce se află este… vid. Întrebarea este: de unde ştim că data viitoare, borcanul nu se va sparge?
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
13 Comments
Emm
dec. 09, 2011
Alina Ilioi
dec. 12, 2011
Brudar Maria
dec. 09, 2011
Alina Ilioi
dec. 12, 2011
Brudar Maria
dec. 09, 2011
Brudar Maria
dec. 09, 2011
Alina Ilioi
dec. 12, 2011
Mirela
dec. 09, 2011
Alina Ilioi
dec. 12, 2011
Iosif
dec. 11, 2011
Alina Ilioi
dec. 12, 2011
Barsan Ciprian
apr. 23, 2014
marius
apr. 23, 2014