Când o prietenă mi-a propus să merg în vizită la Spitalul de Psihiatrie, am ştiut din prima că este o experienţă pe care aş vrea să o am. Aşa că, marţi dimineaţa, cu noaptea în cap, am fost la psihiatrie. Încă din curtea spitalului, un bolnav a venit şi a cerut 50 de bani. I-aş fi dat, dacă nu îmi era frică. Da, mi-a fost frică.

Am păşit pe uşa spitalului rece, pregătită să văd orice. Acolo, am întâlnit două personaje pe care nu le pot uita.

Unul dintre personaje este medicul de acolo, care are o vârstă respectabilă, perii albi, dar dorinţa de a ajuta mai acută decât a noastră, a tinerilor. Biroul lui arată ca a unui geniu care a citit cărţi nenumărate, din care a extras seva de cunoaştere. Modestia lui părea să iasă şi mai mult în evidenţă, privind către toate revistele din jurul lui, în care era scris despre el. „Om mare”, mi-am spus. M-am grăbit cu concluzia, pentru că avea să-mi demonstreze că nu e un om mare. Ci foarte mare. E ieşit la pensie, şi totuşi nu concepe gândul de a sta acasă. Mulţi au nevoie de el…  După ce vorbeşte cu câte un pacient, văd că scoate 10 lei din propria-i pensie şi îi oferă acestuia. „Să ai şi tu de-un suc…” îi zice. Aflu că e un obicei pe care-l are el… „Ce putem noi face să-l ajutăm pe amărâtul ăsta?” mai spune, când vede câte-un bolnav.

Cel de-al doilea personaj este un băiat de 21 de ani, internat acolo. E puţin pierdut de lume, într-o altă lume pe care şi-a creat-o el. E mai inteligent decât majoritatea tinerilor pe care i-am întâlnit, şi din câteva cuvinte poate să te lase fără replică. De ce e internat într-un spital de psihiatrie? „Probabil pentru că lovesc cu cuvinte” spune el resemnat. Are părul creţ şi nu mai are poftă de viaţă. „Totu-i deşertăciune” spune el pierdut cu privirea departe, deşi afirmă că nu crede în Dumnezeu. „Viaţa mea are sens. Un sens giratoriu”.

Când viaţa ta are sens giratoriu, înseamnă că baţi pasul pe loc. Că toţi cei din jurul tău trec, înaintează, iar tu te învârţi în cerc. Că-i vezi cum bagă şi-n viteza a 4 a, a 5 a. Cum prind viteză. Iar tu, în sensul giratoriu nu poţi decât să mergi cu cel mult a 3 a.

Oh, de-ar avea idee tânărul nostru câţi au senzaţia de viaţă trăită în sens giratoriu!

Am fost la psihiatrie. Am realizat că uneori, cei închişi acolo sunt inofensivi, iar cei care umblă pe străzi… Ei bine, fiecare are un pic de nebunie, în felul lui.

Am plecat de acolo cu gândul că acelui medic i-aş ridica statuie, iar acelui tânăr i-aş construi un drum pe care să iasă din sensul giratoriu.