L-ai gustat şi tu? Ştiu. Are un gust amar, de pelin. Când prinzi gustul lui, faţa ţi se schimonoseşte, gura ţi se strâmbă şi în ochi îţi apare o privire inconfundabilă. Şi mai apoi, urmeză o inimă frântă.
E greu când oamenii în care ai avut deplină încredere să îţi rănească sentimentele. E greu ca atunci când aştepţi ca un tată să fie tată pentru tine, el să fie doar un corp din mii de particole care a şi uitat că are copii. Care vine acasă beat. Tu să fii flămând după un cuvânt de iubire şi el… să ţipe şi să te bruscheze. E greu când doreşti ca mama ta să îţi fie prietenă şi în schimb să fii pentru ea doar o altă povară de care trebuie să se îngrijească. Ştiu mii de astfel de cazuri.
E greu atunci când ai un prieten cel mai bun şi în final acesta să ajungă să fie pentru tine cel mai negru coşmar al tău. Să îţi facă viaţa imposibilă. Doar îţi ştie slăbiciunile acum, nu? E greu să vezi cum iubire ţi se evaporă în faţa ochilor. Să vezi cum planuri tale nu conduc decât la eşec. Că încerci iar şi iar, şi eşuezi lamentabil.
E greu să bei paharul până la fund, amarul pahar al dezamăgirii. Lacrimile să-ţi curgă pe faţă, mâinile să-ţi tremure, stomacul să dorească să verse înapoi, broboane de sudoare să fie pe faţa ta şi ochii să ţi se strângă de durere. Dar, bea-l! Doar dând paharul pe gât, vei putea să fii liber. Să ai paharul gol. Pe care mai apoi, să-l umplii cu sucul iubirii. Şi al fericirii. Cu noi planuri şi noi speranţe.
Adaugă în paharul tău puţin zahăr de iertare. Puţin mai mult. Şi se va îndulci. Dezamăgirea se va îndulci. Şi dacă mai adaugi şi o linguriţă de miere de speranţă, ţi se va părea mai dulce ca niciodată! Şi atunci, vei spune senin: ”Chelner, încă un pahar de dezamăgire. Dar ai grijă de data asta să-l îndulceşti!”
imagine preluată de pe : www.deviantart.com
4 Comments
Adrian Manolache
nov. 12, 2009
ruxandrada
nov. 12, 2009
victory21
nov. 12, 2009
Adrian Manolache
nov. 12, 2009