Mă gândesc din nou la tine.
Îţi văd ochii… buzele…
Dar… de ce? De ce să mă gândesc la tine?
De ce, dacă acest gând amar
Îmi fură din apele ochilor mei
Picături ce par de gheaţă.
Ele nu sunt blânde ca roua
Ce mangaie dimineaţa florile,
Ci mă secătuiesc,
Lăsându-mă fară viaţă.
În inima mea aud ecoul
Glasului tău,
Şi inima mea are glasul ceasului:
TIC TAC…TIC TAC…
Dar ceasul se aude tot mai rar…
Rar… rar… şi se opreşte.
Oare să fi murit inima mea?
Asta să fi fost totul?
NU! A murit doar dragostea mea pentru tine.
4 Comments
eu
ian. 09, 2010
dan
ian. 09, 2010
Cristian Lisandru
ian. 09, 2010
Mony
ian. 09, 2010