Uitându-mă aseară la filmul ”Awake”, mi-a zburat prin minte o asemănare cu ceea ce am văzut. În film, el este anesteziat general, dar rămâne în acelaşi timp conştient. Simte, aude… dar nu poate mişca sau vorbit. E paralizat.
M-a impresionat şi m-a dus cu gândul la noi. Unii dintre noi au viaţa ca sub efectul anesteziei. Simt că viaţa merge mai departe, aud toate nedreptăţile ce se petrec în lume şi nu îndrăznesc să vocifereze. Să se ridice şi să înfrunte viaţa. Nu pot să se implice în viaţă. Sunt paralizaţi în monotonie şi prinşi în funiile lenei şi delăsării. Măcar dacă ar striga după ajutor. Dar nici măcar asta nu pot.
Oare noi cum suntem? Îndrăznim să ieşim de sub efectul anesteziei şi să înfruntăm viaţa? Sau preferăm să ne-o petrecem veşnic pe o masă de operaţie sub efectul anesteziei pentru că aşa e mai comod?