Cândva, ştiam că a fi femeie înseamnă a fi feminină şi atât. Cu timpul, viaţa m-a învăţat ceea ce alţii nu au putut să mă înveţe. Nici măcar eu.
Mereu mi-am privit mama cu admiraţie. A dat naştere la 12 copii, 10 sunt în viaţă şi a rămas o femeie extraordinară, blândă şi plină de bunătate. Privind în jurul meu, am înţeles că a fi femeie e mai mult decât un nume. Mai mult decât un fapt, mai mult decât o întâmplare. Chiar mai mult decât o responsabilitate. A fi femeie presupune a descoperi toate secretele vieţii, rând pe rând. Şi, ironic, tocmai când crezi că ai găsit o soluţie, o altă necunoscută apare. Dar cine a zis că va fi uşor? Cine a spus că această responsabilitate nu implică efort personal, un efort care uneori este mai presus de puterile noastre? A fi femeie înseamnă a te descoperi pe tine. Unele dintre noi înţelegem târziu sau poate nu înţelegem niciodată: noi suntem culoarea cu care pictorul înfrumuseţează lucrarea. Până când nu vei descoperi adevărata ta valoare, nu vei fi ceea ce ar trebui să fi: o femeie. Şi nu, o femeie nu se vinde, nu se lasă călcată în picioare şi nu-şi aruncă la gunoi respectul de sine.
Numai noi ştim de câte ori, cu inima frântă, ne-am cules visele lăsate pe marginea drumului şi am adunat forţă ca să mergem mai departe. Vă amintiţi de prima respingere? Când aţi simţit că nu mai aveţi aer, că nu aveţi nici o valoare şi că sunteţi ultima persoană de pe pământ care ar avea ceva frumos? Şi nu am renunţat aici. Am continuat să luptăm! Încă ne amintim sunetul gol şi strident al uşii trânite pentru totdeauna şi paşii persoanei care a plecat pentru totdeauna. Ca prin vis vedem spatele şi cum se îndepărtează tot mai mult. Şi încă nu am renunţat. După o luptă zbuciumată, după încercările unora de a ne diminua rolul existenţei, nu ne-am oprit din mers. Am continuat să păşim apăsat cu picioarele mici şi rănite, îndreptându-ne vertiginos spre rolul pentru care am fost create: acela de a fi femei.
Şi a fi femeie nu se opreşte aici. Începe de la prima iubire, prima frângere de inimă, continuă cu a fi iubită, soţie, mamă, bunică…A fi femeie nu este un rol pe care ni-l asumăm timp de un an, ca mai apoi să trecem la altul. Titlul de femeie îl vom purta până când vom fi îmbrăcate în negru şi la căpătâiul nostru vor sta cei pe care i-am iubit cândva. Şi din păcate, multe dintre noi au uitat ce înseamnă să fie femeii. Ridică privirea sus, lasă ochii să lumineze, deschide-ţi inima şi zâmbeşte. Ai un rol important. Nu-l neglija. Aminteşte-ţi valoarea ta.
5 Comments
melania
iul. 15, 2011
Claudya
iul. 15, 2011
Timotei C.
iul. 15, 2011
Andre
iul. 16, 2011
George Colang
iul. 16, 2011