E ziua ta. Astăzi toţi şi-au amintit de tine şi ţi-au scris felurite urări. Pentru cel puţin o clipă au lăsat deoparte durerile, dezamăgirile, vrăjmăşiile şi ţi-au declarat ţie iubire. E drept, o iubire cu interes poate. O parte s-au bucurat că le-ai dat o ocazie să sărbătorească, o altă parte că le-ai dat motive să fie liberi fără să se simtă vinovaţi. Oricare ar fi motivaţiile, astăzi şi-au adus aminte de locul în care s-au născut. Şi-au amintit de mirosul copilăriei, amestecat cu ceai proaspăt de mentă, cu mămăliguţă aburindă şi sarmale numai bune de mâncat. Au cotrobăit prin sertarele amintirilor şi au găsit gumă Turbo, eugenie şi pufuleţi. Lucruri simple, dar de care le e dor atunci când pleacă departe de tine. Şi-au amintit de jocurile din faţa blocului, când se făcea prea seară şi mamele îngrijorate îi strigau de pe balcon să intre-n casă că vine ţiganu’ şi-i fură. Toţi credeam şi ne grăbeam să ajungem în sânul protector al familiei. Ne-am amintit de clipele în care mergeam la bunici şi de pe marginea ogorului priveam cum bunicul ară pământul bogat al tău, sau de timpul în care, cu sapa pe umăr mergeam la prăşit. Ah, delicioasă era mâncarea atunci când transpirat şi cu mâinile bătătorite rupeai o bucată de pâine peste care puneai caş şi muşcai din ceapa verde şi proaspătă. Şi râsetele… râsetele copiilor care alergau de colo-n colo, fără nici o grijă ca zilei de mâine. Pur şi simplu se bucurau de prezent. De clipă. De moment.

  Oh, să nu mai pomenesc de pachetele din străinătate pe care le primeam cel puţin o dată pe an. Simţeam că nu se poate să fii mai fericit de atât. Mergeam în camera cea mai mare, aşteptam până când erau toţi prezenţi, cu mic-cu mare şi apoi unul dintre noi primea onoarea de a desface pachetul. Câtă nerăbdare şi curiozitate erau pe feţele noastre! Iar de primeam o haină ceva, a doua zi o luam pe noi şi ne plimbam prin clasă, de la o bancă la alta, arătându-le ce frumoasă poate fi „străinătatea”. Ne gândeam că dincolo de graniţele tale este o lume pe care trebuie neapărat să o gustăm. Nu că am fi considerat că tu nu eşti frumoasă, dar vedeam „tărâmul” celălalt ca pe-un vis, în mod special şi datorită faptului că era interzis.

   Ironic, ne-ai făcut să te iubim şi în acelaşi timp să te şi urâm. Greu de explicat. Ne-ai dat atâtea amintiri frumoase, momente în care simplitatea cu care am fost crescuţi a fost o binecuvântare. Dar mai apoi, i-ai lăsat să ne mintă şi să smulgă de la noi inocenţa pe care o aveam. I-ai lăsat pe cei din fruntea ta să calce în picioare tot ce aveai tu mai scump, fără ca măcar să spui un cuvânt. Şi ştii… oamenii fac ţara până la urma urmei, nu invers. Poate că până la o vârstă ţara te face om, dar mai apoi e invers. Ani de-a rândul ai ascultat declaraţii care de care mai siropoase, şi în acelaşi timp mai perfide, pentru că mai niciodată nu au fost onorate. Cu o mână ţi s-a dat, pentru că mii de oameni s-au rugat şi se roagă pentru tine. Cu o alta ţi s-a luat, pentru că ai fost târâtă prin toate noroaiele. Şi totuşi în fiecare an, în aceeaşi dată, îi vezi pe toţi cum se întorc la tine ca la sânul unei mame iubitoare şi-ţi mai declară încă o dată patriotism. Până şi amărâtul ăla de caută în gunoaie, nespălat de câteva săptămâni, şi-a prins de încheietura mâinii o bentiţă pe care flutură steagul României. Probabil o are de la vre-un partid ceva, avid de strângerea încă a unui vot. E sărbătoare spun cu toţii, alergând de colo-n colo căutând noi modalităţi de-a se distra. Astăzi te iubim. Mâine, cine ştie. Astăzi îţi cântăm. Mâine… ne putem aştepta la orice.

   E simplu să spui că eşti patriot. Mai greu e să demonstrezi. În orice caz, pentru mine România mereu va însemna perioada în care eu am copilărit. Acolo mi se pare că am gustat cu adevărat dulceţea ta. Atunci am simţit căldura ta. Dar nu mai sunt un copil şi nici măcar pentru cei din ziua de astăzi, copilăria nu mai este ce a fost o dată. Dar, la fel ca şi în cazul unui om, trebuie să preţuim amintirile cu care rămânem, pe care ni le lasă. În timp ce scriu acest articol, artificii colorează cerul în noapte.  Sunt un semn de sărbătoare. Un simbol. E ziua ta. Mulţumesc. Şi… la mulţi ani.