Valuri în liniștea vieții mele. Aparent, la suprafață arată ca un Paradis. Unul în care nu te-ai scufunda. Unul care te-ar ține la suprafață, deasupra apei albastre ca cerneala. În schimb, tu te scufunzi de câteva ori. Și nimeni nu-ți întinde mâna pentru că are impresia că nu ai nevoie. Că deții controlul. Cum altfel, dacă stai într-o apă atât de ireală, de albastră, ca mătasea?
Iar tu, de câte ori mergi către fundul apei, înghiți câteva gâturi bune de apă sărată amestecată cu gustul algelor. Te-ai obișnuit… e un gust între amărui și sărat, care-ți întoarce stomacul pe dos de fiecare dată. Însă, de fiecare dată ai reușit să ieși la suprafață.
Da, respirația îți este sacadată. Da, gâtul te ustură. Da, pentru câteva minute nu mai vezi nimic. Însă ești sus. Din nou. Și, pentru a-ți aduna puterile, te lași să plutești în voia sorții. A apei. A vieții. Doar pentru o vreme, până când ai din nou forța de a înota spre destinație.
Și cu ce invidie te privesc! Cât și-ar dori și ei să stea într-o apă cu așa o culoare. Să fie șlefuiți de valuri atât de perfecte! Ei nu știu cât de ascuțite sunt valurile. Nu știu că de fiecare dată când te ating, îți lasă o urmă. Că-i ca o durere ca de cuțit. Că e chirurgul tău nemilos care găsește din nou și din nou câte o operație de făcut.
Însă știi ca dacă ai avea șansa să schimbi valurile tale, nu ai face-o pentru nimic în lume! Apa asta albastră ca cerneala te reprezintă deja. Până și ochii tăi i-au împrumutat culoarea. Și ce dacă te scufunzi uneori? Câteodată, când te întorci la suprafață, revii cu câte o comoară găsită pe fundul Oceanului. Asta-i aventura vieții tale…
Fotografie realizată de Răzvan Negoiță (Aventură pe Ocean)
2 Comments
Tobias Lienerth
mart. 12, 2015
Alina
mart. 13, 2015