Doare. Doare cât se poate de tare, mai ales să știi că de această dată ți-ai dorit din toată inima să fie bine. Mai ales să știi că deși cu inima rănită, ai avut curajul să o expui iar acolo, la vedere. Cei din jur își dau cu presupusul. Fiecare are teoria lui. Îți spun că e mai bine fără, decât cu cineva așa. Pe tine nu te interesează teoriile lor. Ba chiar te miră cum se vorbește atât de ușor de durerea ta, de parcă ar fi o pereche de șosete greșit împăturite, și fiecare vine cu o soluție. Inima ta nu-i o haină șifonată.
Doare. Doare când îți înghiți plânsul și privești cu capul sus, pentru că știi că asta e ceea ce vrea Dumnezeu. Când știi cât te-ai luptat tu cu tine, ca să nu fugi, ca să nu o iei la goană unde vezi cu ochii. N-ar trebui să fugi de iubire, știi, însă altfel nu mai știi. De asta, dacă alegi să stai pe loc pentru cineva, ar trebui să știe că e un pas mare pentru tine.
Doare când tot ce vrei e să ai o zi liniștită, normală, însă alții vin și-ți pun zeci de întrebări, redeschizând un subiect pe care tu îl vrei închis. Ce să le spui? Ce răspuns să le dai, când și tu ai întrebările tale? De ce oamenii nu înțeleg că o îmbrățișare face mult mai bine decât zeci de cuvinte?
De mult nu ți-ai mai simțit inima strânsă într-un pumn. Săgeți în ea. Mai ales când ai aflat că ai fost așa de ușor înlocuită. Să fi fost deja dinainte făcută înlocuirea? Și-ai crezut în om. Și i-ai luat apărarea. Pentru că așa ești tu. Iubești, dur și de multe ori, pe ascuns. Pentru că preferi să promiți puține și să faci multe, decât invers. Invers ai tot primit și tu.
Nu mai vrei nimic. Nici promisiuni, nici zâmbete, nici cuvinte, nici îmbrățișări. Vrei o inimă sinceră. Și pe Dumnezeu. Și să nu se mai discute de inima ta ca de o haină șifonată.
5 Comments
M
feb. 01, 2016
Alina Ilioi
feb. 01, 2016
Pail
feb. 03, 2016
Faxter
feb. 08, 2016
Faxter
feb. 08, 2016