Lume. Multă lume. Undeva, într-un colţ de stradă, stau de vorbă doi oameni. Un bărbat şi o femeie. Sunt aprinşi în discuţie. El ridică mâna şi…o loveşte. Ea, îşi apără capul cu mâinile şi lacrimile îi curg şiroaie pe obraji. Ţipă. Oamenii trec pe lângă ei întorcând capul. Câţiva, se opresc şi se uită îngroziţi. Dau din cap şi îşi fac cruce. Dar toţi se uită. Bărbatul violent continuă să lovească femeia. Omul care stă aproape de scena respectivă gândeşte: ”Nu voi sări în apărarea ei deşi aş vrea. Sunt prea slăbuţ şi nu am destui muşchi. Uite la bărbatul în roşu, el e mai masiv. Sigur va face el ceva.” Bărbatul în roşu, îşi freacă mâinile una de alta şi tot îşi spune: ”O va ajuta cineva. De exemplu, domnul acela respectabil de aproape. Pare îndeajuns de sever pentru a interveni. Sigur va face el ceva”. O femeie are faţa încruntată şi se uită cu milă: ”Cineva va sări în apărarea ei. Sunt convinsă. Dar nu eu. Sunt doar o femeie”. Studentul proaspăt ras se mută de pe un picior pe altul şi se uită în jur întrebându-se cine va sări în ajutor. Cine va acţiona. Sigur cineva o va face. Dar nu el. El…e doar un tânăr. Un bătrân trece pe lângă scenă, se opreşte dă din cap şi merge mai departe spunând: ”Dumnezeu o va ajuta pe biata femeie. Sunt prea bătrân pentru astfel de lucruri”. Toţi martorii se uită de la unul la altul şi aşteaptă ca unul din ei să acţioneze. Din mulţime, ţipă un copil:
-Mami, mami! Te voi ajuta eu! Rezistă!
Acesta aleargă spre părinţii lui. Are capul descoperit, urechile îngheţate şi nasul roşu. E frig afară. Nu contează. E îmbujorat de atâta alergat şi ajunge în dreptul mâinii tatălui lui, care stă pregătită pentru a lovi din nou. Cu putere, se prinde de ea şi încearcă să blocheze lovitura. Copilul cade pe asfaltul rece, plin de sânge. Tatăl îl scuipă dispreţuitor şi se îndepărtează nervos. Băieţelul, se ridică, îşi mângâie mama şi se uită mustrător şi cu lacrimi în ochi la public:
-De ce îmi bateţi mama? Ce v-a făcut ea? De ce?
Mulţimea de oameni a rămas cu gura căscată. De multe ori nu realizăm acest adevăr pe care l-a realizat copilul. De câte ori suntem martori la accidente, la violenţă sau la alte scene dureroase şi doar stăm pe margine…luăm parte la acea acţiune. Prin simplul fapt că acei oameni nu au îndrăznit să intervină, au fost de acord cu bărbatul violent şi i s-a dat consimţământul să acţioneze în acel mod. Mereu aşteptăm ca cel de lângă noi să facă ceva, să intervină sau să oprească violenţa. Dar oare cel de lângă noi nu aşteaptă acelaşi lucru? Să-ţi spun o noutate. Când stai pe margine şi te uiţi, nu doar te uiţi ci iei şi tu parte la acel delict. Somn uşor în inconştienţa ta…
16 Comments
Corneliu Rotar
dec. 15, 2010
Corneliu Rotar
dec. 15, 2010
Cozy
dec. 15, 2010
Alina
dec. 15, 2010
dany_elias
dec. 16, 2010
Corneliu Rotar
dec. 30, 2010
sivi
dec. 17, 2010
Corneliu Rotar
dec. 30, 2010
Napocel
dec. 19, 2010
Alina
dec. 19, 2010
CAPELANUL
dec. 20, 2010
jocuri
dec. 28, 2010
medical coding
dec. 29, 2010
Danu
dec. 30, 2010
Alina
dec. 30, 2010
Spine Center
sept. 14, 2011