Mi-am propus să te iubesc așa cum ești. Să trec peste toate diferențele dintre noi, să ignor răutățile arucate gratuit și vorbele goale. Și totuși, omule, mă faci să-mi fie dificil să te iubesc.
E greu, în momentul în care te salut respectuos, cu zâmbetul pe buze, să răspunzi măcar puțin mai cald, dacă nu fără mutra de poamă acră? Asta trecând peste faptul că uneori te faci că nu mă vezi, și întorci capul în direcția opusă, de parcă fix atunci ai văzut ceva de 4 ori mai interesant dincolo.
E greu, ca atunci când ”te rog” și ”îți mulțumesc” pentru serviciile tale și așa mult prea proaste comparativ cu suma pe care ți-o ofer, să-ți deschizi ușa gurii, ca măcar de această dată să spui ceva frumos, și tu?
E greu, ca atunci când văd că te stânjenește prezența mea, din cauza complexelor tale de inferioritate, și mă chinui să îți creez o stare confortabilă, să cobori din lumea aia imaginară a ta și să vezi că te comporți ca un copil răsfățat cu un ego prea mare?
E greu să-ți aduci nasul ascuțit puțin mai spre noi, ceilalți? Să apreciezi ajutorul oferit? Să fii mulțumitor și recunoscător?
Știu că o parte din atitudinea ta e un mecanism de apărare, sau un rezultat al proastei păreri pe care o ai despre tine. Că viața e grea și mulți oameni sunt răi. Că uneori trebuie să fii pe poziție, ca să nu te trezești ”ars”. Dar așa de tare te doare obrazul ăla gros al tău dacă răspunzi amabilității cu amabilitate?
Deocamdată am răbdare, și mă chinui cu tine așa cum ești. Îți găsesc scuze ori de câte ori mă duc să beau o cafea și îmi strici ziua cu atitudinea ta morocănoasă, când mă întâlnesc cu tine pe stradă și mă străpungi cu privirea de acritură sau când te ajut cu ceva, și nici nu te obosești să mulțumești. Dar, oh, omule, așa mă calci pe nervi uneori..
7 Comments
Gabriela
iun. 25, 2014
Alina
iul. 01, 2014
avc
iun. 25, 2014
Laura B.
iul. 03, 2014
Alina
iul. 04, 2014
Cristina
sept. 17, 2014
AnonimDD
mart. 28, 2015