Diverse

Când zâmbetul se pierde

Pe cât de fericită mă simt atunci când scriu, pe atât de tristă sunt uneori după ce termin de scris. Când termin un articol, am un zâmbet fericit pe faţă. Un zâmbet de împlinire. Dar acel zâmbet se pierde când observ în jurul meu tot felul de lucruri. Lucruri care în mod normal nu mă afectează. Lucruri care nici nu ar trebui să mă afecteze. Numai că acum m-au afectat. M-au afectat şi nu mai pot scrie. Nu ştiu până când. Nu ştiu nici măcar dacă va dura mult această secătuire. Îmi cer scuze. Îmi cer scuze de la voi că am fost prea sinceră, că mi-am aşternut inima pe o foaie de hârtie. Poate că a fost o prostie că am lăsat garda jos. Şi probabil am fost pentru că imediat ce am terminat un articol, am primit deja feedbackuri. Unele pozitive, altele negative. Numai că cele „negative” m-au atins. Nu am înţeles cum pot fi acuzată că îmi deschid inima prea tare? Cum aş putea fi acuzată că scriu tot ce simt, când ştiu că unii, undeva, se luptă în agonie şi nu îndrăznesc să ceară ajutor? Nu îndrăznesc să ridice ochii şi să spună :”Mă simt trist. Fără valoare”. Ştiu asta pentru că şi eu am trecut pe acolo. Şi asta nu pot să înţeleg eu. Cum am putea acuza pe cineva de prea multă transparenţă când ceea ce trebuie lumii din ziua de astăzi, este transparenţă? Mă doare sufletul. Mă doare pentru că-l simt trădat. Simt că a fost trădat pentru că a căutat să ofere tot ce a avut, şi în schimb a primit judecată. Nu mai pot să scriu. Nu pot. Nu ştiu până când…M-am retras din nou în carapacea mea. În carapacea de artist.

httpv://www.youtube.com/watch?v=JZ2jNGRXIIw

 

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse

Sunt oameni care fug de ei

Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

23 Comments

  • avatar image

    Stefania

    sept. 29, 2011

    Reply

    Alina, imi pare tare rau ca esti atat de tare afectata. Am citit si eu comment-urile acelea si mi s-au parut urate, din partea cuiva anume... Fie ca Domnul sa te mangaie si sa-ti recapeti pofta si placerea de a scrie. Tot ce-ai scris pana acum, ai scris cu sufletul. Asta esti tu. Asta te caracterizeaza si nu vei putea altfel. Fara tine, fara zambetul tau, care se simte si in scrisul tau, o sa fim mai tristi... Te imbratisez...

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 05, 2011

      Reply

      Mulţumesc Ştefania pentru sprijinul tău. M-am recules săptămâna aceasta şi am realizat că fără scris, simt că ceva lipseşte. O mare parte din mine...:)

  • avatar image

    Alex T.

    sept. 29, 2011

    Reply

    hey...capul sus, niciodata sa nu renunti sa scrii, imi amintesc cand te-am pus eu sa scri ceva dupa o melodie clasica....cuvintele pe care le-ai asternut acolo au fost minunate se potriveau perfect cu sunetele,notele....mi-a placut foarte multe,ma impresionat ce ai putut scrie-ai talent - cat despre retras in carapacea ta....te inteleg perfect, eu stiu sentimentul asta il traiesc mereu...de multe ori face bine äceasta retragere",iti pui gandurile in ordine, -stiu cum e cand tu faci ceva din inima, din placere si alti sa te raneasca pentru ceea ce faci...dar daca tu asta simti(sa scrii)nu te oprii -un sfat ,imi spun si eu parerea:) daca vrei sa te retragi in carapacea ta si nu vrei sa ma scrii...iti spun scrie incontinuare, poate pentru o perioada mica,lunga nu mai publica, dar din a scrie-nu te oprii....ai un dar de la Domnul:P - si inca ceva... ma gandit la asta ceva timp, cand pictez si termin as dorii acolo sub el sa am un cuvant,doua...eu nu ma pricep sa scriu ceea ce simt...pentru oameni e ajutator sa si citeasca pe langa sa vada...(si am un gand in cap de ceva timp si inca e in aer, dar asta paote vb noi :)

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 05, 2011

      Reply

      Da Alex, haide să vorbim. Sunt pregătită acum:)

  • avatar image

    yoneko

    sept. 29, 2011

    Reply

    cam asa e in ziua de azi. cei ce nu fac nimic sunt incurajati sa o continue asa, iar cei ce se straduie sa faca ceva sunt cei care primesc lovituri. dar nu-i nimic. tot inainte:) asta-i farmecul. sa mergi inainte cand ceilalti nu fac nimic:)

  • avatar image

    Nelutu M.

    sept. 29, 2011

    Reply

    Stii ce merita criticii neavizati? Nimic! :) >:D<

  • avatar image

    Cosmin Neagu

    sept. 29, 2011

    Reply

    Am citit cu deosebit interes fiecare articol al tau. Te incurajez sa nu renunti, indiferent de criticile pe care la primesti. Multi sunt rautaciosi, dar ce sa le ceri daca ei doar asta stiu sa faca?!! Tu ai un dar deosebit, nu il lasa nefolosit. Succesul inseamna sa stii sa treci de la o critica la alta fara sa-ti pierzi entuziasmul...nu exista niciun lucru imposibil, ci doar oameni care renunta prea usor! Tu nu esti printre ei! Asuma-ti riscul, mergi pe drumul pe care ai pornit fara sa te uiti inapoi. Lupta pentru asta chiar daca o sa te mai ranesti pe drum... Toate cele bune si astept sa citesc cu nerabdare urmatorul articol! “Atata timp cat florile vor inflori, la fel va fi si cu speranta.” (Lady Bird Johnson)

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 05, 2011

      Reply

      Cosmin, îţi mulţumesc pentru comentariu. Şi nu în ultimul rând, îţi mulţumesc pentru sfaturile pe care mi le-ai dat. M-au ajutat:)

  • avatar image

    lory

    sept. 29, 2011

    Reply

    NU RENUNŢA!!!!!!!!!Dacă ai şti câte critici m primit eu ptr transparenţă, ptr faptul că exteriorizez fiecare trăire, dar ptr nimeni şi nimic nu se merită să renunţi la ceea ce şti să faci cel mai bine! Tu, scri minunat! App... vorbisem de lansarea mea cândva...îţi voi trimite week ăsta invitaţie, este pe 12 octombrie 2011! Să vezi câtă transparenţă, câte critici, dar ...NU-MI PASĂ! Oamenii ca noi au ştiu să aprecieze valorile spirituale uitate de mulţi, iar asta e mare lucru! Important este să ai aprecierea acestor oameni, ceilalţi...nu sunt pur şi simplu indivizi, nu şi-au câştigat niciodată statutul de om!!! Sper să găseşti în mine, după citirea cărţii, un exemplu şi să nu renunţi la scris! Succes!

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 05, 2011

      Reply

      Abia aştept să vin la lansare Loredana. Unde va fi? Te voi susţine din toată inima:)

      • avatar image

        lory

        oct. 06, 2011

        Reply

        ţi-am trimis pe fb invitaţia!:) mai multe detalii aici: http://loredanadascalu.ro/biografie.html Sper sa poti ajunge! Te aştept cu mare drag! Bucuresti, 12 octombrie 2011, Clubul Ţăranului Român!

        • avatar image

          Alina Ilioi

          oct. 08, 2011

          Reply

          M-am uitat dar din păcate e în Bucureşti şi nu am posibilitatea să merg. Deşi...aş dori din toată inima. Mult succes

  • avatar image

    Ruxandra

    sept. 29, 2011

    Reply

    Oamenii, unii, vor judeca mereu. Si vor incerca sa loveasca acolo unde stiu ca doare. NU te descuraja. Din contra, arata-le ca esti puternica si ca nu-ti pasa de ceea ce spun sau gandesc ei.

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 05, 2011

      Reply

      Dacă renunţăm la ceva, înseamnă că nu am fost îndeajunşi de puternici ca să merităm acel dar, aşa-i? :)

  • avatar image

    Claudiu P.

    sept. 30, 2011

    Reply

    Alina,nu iti poti imagina ce impact ai in viata oamenilor folosind "literele" si creand cuvinte pline de intelepciune.Pe mine m-ai impresionat si ce face ca munca ta sa aiba valoare e inima ta deschisa,chiar daca unii te acuza de asta,Isus se bucura de inima ta.nu uita:"A childlike heart is precious!"!Continua ca scrii,nu te oprii atunci cand e greu.Crede,spera,iubeste...GANDESTE MARET!God bless,sis!

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 05, 2011

      Reply

      Claudiu, mă bucur să te văd aici, pe "pagina" mea. Mulţumesc pentru gândurile frumoase şi pentru că îţi pasă

  • avatar image

    Claudia

    sept. 30, 2011

    Reply

    Alina tu ne.ai incurajat de atatea ori sa nu renuntam cand suntem criticati...acum e randul nostru sa te incurajam nu renunta,te rog

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 05, 2011

      Reply

      Mulţumesc Claudia. Am revenit:)

  • avatar image

    Andrei

    sept. 30, 2011

    Reply

    Alina, cuvintele jignitoare din partea a unor oameni, nu trebuiesc luate în seamă! Fiindcă trebuie să ştii, că chiar dacă aceştia au un suflet aparte cu o opinie aparte pentru a specifica cuvintele tăinuite de tine, suntem alţii care apreciază tot ceea ce faci! Care poate să acopere acel gol, care unii poate să ţi-l lase. Trebuie să te înveţi cu criticile! Mai ales din câte am văzut, că ai scris o carte. Sunt anumite persoane care nu te cunosc, şi încă nu te vor cunoaşte cu adevărat, şi vei primii critici foarte dureroase din parte unor persoane! Nu trebuiesc puse la suflet, fiindcă prin acelaşi lucru am trecut şi eu ca tine! Am scris, şi m-am lăsat, şi apoi mi-a părut rău! Acelaşi sentiment o să-l am şi acum, când tu o să faci acelaşi lucru, care eu deja am trecut prin el. Nu trebuie să iei în seamă tot ceea ce zic alţii! Acum este decizia ta, cea care te face să te simţi liniştită, dar, întrebarea mea este următoarea, şi chiar aş dorii să-mi răspunzi, dacă doreşti. Te-ai gândit vre-o dată, că poate unele persoane care îţi adresează acele cuvinte jignitoare, ţi-ar dorii răul?

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 05, 2011

      Reply

      Andrei, săptămâna aceasta am analizat bine. Am avut timp să mă reculeg, să mă regăsesc şi să îmi dau seama care sunt pasiunile mele, ţelurile mele şi oamenii pe care doresc să-i am în jurul meu. Şi mă bucur că am făcut aceasta. Mi-a prins bine. Aş recomanda tuturor câte o scurtă pauză...regret că te-ai lăsat de scris. Sper că ai revenit la el:D

  • avatar image

    Razvan Mihai

    oct. 04, 2011

    Reply

    Buna Alina, Spui tu ca ai vrea sa te retragi si sa nu mai scri nimic pentru ca ai fost ranita, te inteleg. Dar te rog sa ai un timp de gandire cate persoane au fost inseninate de ce ai scris tu de sinceritatea de care ai dat dovada in fiecare pagina scris de tine indiferent de site, eu unul abia astept sa vad ce ai mai scris imi esti de mare ajutor ma incurajezi prin ce scri dar mai mult ma incurajezi prin pasiunea si sinceritatea cu care o faci. Nu lasa sa te afecteze maimult de cat a fost pana acum, sunt mai multi cu tine decat impotriva. Eu unul am scris incurajat de tine lucruri pe care nu le stia nimeni ca sunt in sufletul meu decat Dumnezeu, pe cine am ales eu sa stie aceste lucruri? Pe tine. http://stiricrestine.ro/2011/05/10/viata-unei-familii-pe-un-colt-de-pagina/ Pentru mine esti foarte importanta si te rog sa nu renunti la visul tau de a scrie. Asta ar insemna sa renunt si eu.

    • avatar image

      Alina Ilioi

      oct. 05, 2011

      Reply

      Bună Răzvan, Îţi mulţumesc pentru că mi-ai scris. Şi îţi mulţumesc pentru grija ce mi-o porţi. Nu am renunţat definitiv, am avut nevoie de un timp ca să mă reculeg. Nu am ştiut cât va dura această perioadă. A durat o săptămână, o săptămână care nu a fost uşoară deloc dar o săptămână în care am realizat multe lucruri. Şi am mai ajuns la o concluzie. Din când în când, cu toţii ar trebui să luăm câte o scurtă pauză în care să ne analizăm pe noi înşine şi să ne regăsim, să ne reumplem de forţă:)

  • avatar image

    horia

    oct. 11, 2011

    Reply

    iti raspun si eu, sincer treci peste tot. urmareste-ti doar drumul tau si ce simti tu sa faci. restul nu conteaza, si nici parerea cuiva. care te apreciaza este langa tine cine nu ...asta e

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.