Acum două zile mă îndreptam cu trenul către Suceava. Era noapte iar în compartiment eram doar eu şi un tânăr. Ne-am întrebat unde mergem, de unde venim şi…surpriză. Ca prin vis, aud cum cel din faţa mea spune: ”Doar ce am fost eliberat din închisoarea din Arad. Acum mă duc acasă pentru prima dată după trei ani jumătate”. Răsuflarea mi s-a oprit, m-am uitat în jur: noapte, tren în mişcare, doar noi doi în compartiment. Dacă nu aş fi avut proiectul de acum două luni în care intervievam deţinuţi şi mergeam în închisoare să văd cum e, fugeam de mâncam pământul. Dar, în acest caz, am înghiţit în gol şi am rămas cuminte pe scaunul meu.
Mi-a povestit de viaţa lui din închisoare, mi-a povestit despre ilegalităţile din spatele zidurilor şi de realitatea de acolo. Astfel, am aflat cu lux de amănunte de violurile din cadrul închisorii, de violenţele de acolo, de violenţele şi dispreţul gardienilor, cât şi alte lucruri care pe mine m-au şocat. M-am uitat la tânărul din faţa mea care avea 23 de ani şi îmi zicea cu emoţie că duminică e ziua lui de naştere şi împlineşte 23 de ani. Cum este posibil ca aşa un tânăr, să dea cu piciorul la viitorul lui doar pentru că a fost inconştient? Un tânăr atât de deştept, cu picioarele pe pământ şi matur, să fie închis pentru furt calificat.
Întrebarea care-mi macină mintea, după o discuţie lungă cu el este: ”A fost o coincidenţă?” Faptul că m-am întâlnit cu el, în această conjunctură trebuie să însemne ceva. În zilele următoare vă voi spune povestea lui mai ales că a promis că-mi va scrie. Care sunt şansele ca TU să te întâlneşti pe tren cu un proaspăt ieşit din închisoare, DUPĂ ce ai făcut reportaje despre închisoare?
8 Comments
Andrei
mart. 06, 2011
Alina Ilioi
mart. 06, 2011
Dan
mart. 06, 2011
Alina Ilioi
mart. 06, 2011
Felix
mart. 06, 2011
Alina Ilioi
mart. 06, 2011
Ana
mart. 11, 2011
Alina Ilioi
mart. 11, 2011