Cât o să-l aştepţi? Până când e pregătit.

– Nu crezi că ai oferit cam mult? Că încetul cu încetul rămâi secătuită?

– Nu… nu poate fi prea mult. Atâta timp cât mai am putere, nu e prea mult.

– Dar serios, nu te mai înţeleg. Tu, care erai atât de categorică. Tu, care nu ofereai a doua şansă. Tu, cea atât de cerebrală…

– Nici eu nu mă înţeleg uneori. Ştiu doar că acum e diferit. E altfel… Nu e ca nici o altă dată. Aşa că am să aştept.

– Ai să aştepţi? Să ce? Să-şi dea seama ce vrea? Să realizeze care e adevărul? Să aibă curaj?

– Am să aştept şi atât…

– Cât o să-l aştepţi?

– Până când e pregătit.

– Şi dacă nu mai vine?

– O să vină.

– Şi cu toată suferinţa asta ce faci? O văd în ochii tăi… Te doare. Aşteptarea asta te macină.

– Îl iubesc. Şi Dumnezeu a aşteptat. M-a aşteptat.

– Şi dacă ai să oboseşti? Deja văd cât de istovită eşti…

– Am să dorm puţin, apoi am să o iau de la capăt.

– Nu te merită.

– Nu spune asta… Trebuie să-l iubeşti şi tu. De dragul meu.

– Îl urăsc. Îl urăsc pentru ce-ţi face. Pentru că nu vede că eşti una dintr-un milion.

– Uite ce-ai făcut. Ţi-am zis să nu-l vorbeşti de rău. Acum plâng.

– Iartă-mă…

– Tu crezi că îmi e simplu? Ştiu doar că mă rog zilnic pentru putere.

– Şi atunci de ce?! Offf, nu mai spun nimic.

– Nu spune. Taci. Lasă… hai, pleacă acum. Lasă-mă să-mi adun puterile. Du-te, şi vino doar dacă mă poţi încuraja.

– Eşti puternică.

– Trebuie. Nu-mi permit să fiu slabă. Trebuie să fiu puternică şi pentru el. Pentru amândoi. Acum hai, du-te.

31 Comments

avc

feb. 21, 2014

asteaptal.... e pe drum...va aparea la miezul noptii, cand intunericul e mai gros. el va fi.
- Alina
  
  feb. 21, 2014
  
  :)
  - Dya
    
    apr. 05, 2014
    
    Uneopri asteptarea asta te macina atat de mult...oarecum sunt in aceeasi situatie si stiu cum e.... :|
    - lear
      
      mart. 18, 2015
      
      " De ce ea ? M-am trezit dimineata asa cum am adormit , cu ea in gand ! Nimic diferit de ziua de ieri si banuiesc cu nimic altfel de ziua de maine , doar ca in dimineata asta , coborand sa imi fac cafeaua simt nevoia sa pun mana pe stilou si sa asez in pagini ceea ce simt si ma face sa traiesc , EA , poate astfel reusesc sa eliberez o parte din mine , sa o arunc spre lume in forma de cuvinte . Si ma trezesc dupa un timp ca stau cu stiloul in mana , gustand din cand in cand cafeaua , coplesit de ceea ce simt privind al ei chip si neputand scrie un prim cuvant macar . Deja sunt intro alta lume , sunt acolo unde e ea . " Hei , ce faci ? Se ridica intrebarea ca o soapta , a inimii mele , ce te-ai blocat ? M-am blocat ? Tu , vorbesti , indraznesti sa intrebi cand toata ziua imi repeti continuu numele ei ? Astai culmea , tu care indraznesti sa ma rupi mereu prezentului , iti spun ceea ce iam spus si ei , ca e tresarire , dor , zambet , gand , vis , trecutul zilei de ieri , prezentul ce sta in bataia aia nebuna a inimii , si clipele pe care ora ce vine mi le fagaduieste in tic tacul ce se confunda cu rasuflarea mea . Ca am nevoie sa o aud , sai simt vocea cum se transforma intro cascada ce stinge al clipei dor. Ca ieri daca mai erau locuri unde imi gaseam refugiul , azi stiu ca daca mas indrepta spre ele , tot pe ea as gasio acolo ! Si atunci ma opresc in loc neavand puterea decat pentru un zambet ! Stii ceva , inima , uite stiloul si scrie tu ! .............Tacere , si timpul trece...trece.....doar bataia ei nebuna o simt.....Ma uit spre ea si o intreb : ce ai , dece nu scrii ? Nu pot , o aud , caut cuvinte si nu reusesc sa gasesc pentru a reda ceea ce simt! ............O las sa simta .....si stiu pentru o secunda DE CE EA ! Pentru ca in clipa in care am ales sa masor lucrurile cu inima , inima le masoara prin EA !" cezar
Anca

feb. 21, 2014

Destul de pueril. Un post destul de sumar, in care nu poti justifica o asteptare putin explicata cu asteptarea Lui Dumnezeu pentru tine si cu suferinta.
- Alina
  
  feb. 21, 2014
  
  Acesta e punctul tău de vedere, îl respect. Punctul meu de vedere e diferit. Şi da, poate că e pueril. Dar oare câţi oameni mai sunt puerili în ziua de azi?
- Corina
  
  feb. 25, 2014
  
  Cateodata asteptarea e atat de lunga incat lucrul cel mult dorit a devenit inutil. Bucuria este prea mica in comparatie cu exuberanta asteptarii noastre. Toate lucrurile au timpul lor. Realizam asta cand le traim noi insisi. Imi place cum scrii. E rezultatul iubirii fata de viata si durerii provocate de ea. Ai un vot de la mine. Continua sa scrii, caci o faci si in numele meu. Si a milioane de femei.
  - Alina
    
    mart. 04, 2014
    
    Mulţumesc tare mult, Corina! :)
Dor

feb. 21, 2014

E profund, e scris din durere, asteptare si muuuuuuuuuuuuuuuuuuulta iubire plina de dedicare! Doar cine iubeste la fel poate sa-i inteleaga profunzimea! :)
- Alina
  
  feb. 21, 2014
  
  Aşa este...
Ella

feb. 21, 2014

Alina, sunt in aceiasi situatie. Nu as fi putut sa o descriu mai bine decat ai facut-o tu :) Asteptarea nu va fi decat bucurie curand >:D<
- Alina
  
  feb. 24, 2014
  
  Așa e :x
Dumitrita

feb. 21, 2014

E chiar adevarat, aflinduma in o asemenea situatia, ma alatur si eu la cuvintele lui Ella, nici eu nu as fi putut sa descriu mai bine dicit cum ai facut-o tu! :) Felicitari, apreciez foarte mult ceea ce faci!
Calin

feb. 22, 2014

Parerea mea e ca viata e prea scurta ca sa aspteti pe cineva, care poate nici nu merita, care foarte posibil nu are aceleasi sentimente fata de tine si cel mai probabil nu va veni niciodata. Nu vreau sa par insensibil, dar ideea e aeriana rau.
dani

feb. 22, 2014

nimeni nu garanteaza ca asteptarea va fi bucurie curand dar e posibil asta!un lucru e cert,in aceasta perioada e de invatat;)
- Alina
  
  mart. 04, 2014
  
  Cea mai potrivită pentru învăţat!
octav

feb. 24, 2014

Exprimarea este frumoasa.modelul deiubire tot la fel de frumos, dar nu isi are rostul daca si de partea calalta fie el sau ea nu gaseste aceeasi intentie.discutia rezolva aceasta prob.daca nici dupa ce discuti nu se rez este in zadar sa mai speri. Mai mir cum uni oameni asteapta sa se schinbe o situatie in viata lor fara sa ii spuna celuilalt aceste cuvinte.le tine pt el si din senin celalat trebuie sa le stie.ma tem ca asteptarea o sa fie o mare dezamagire.
Cat o sa-l astepti? Pana cand e pregatit. | Neclintit.com

feb. 24, 2014

[…] Sursa: Alinailioi.ro […]
Diana

mart. 04, 2014

Ai descris exact discutia dintre mine si prietena mea, eu fiind cea care il asteapta, iar ea incercand sa ma "trezeasca" :-)
- Alina
  
  mart. 04, 2014
  
  Eu te sfătuiesc să mai aştepţi...
  - Diana
    
    mart. 05, 2014
    
    Daca nu astept o sa regret toata viata si ma va obseda intrebarea "si daca?" Pentru ca e ceva minunat intre noi, magic, ceva ce n-am mai trait pana acum. Dorinta este reciproca, insa doar distanta ne desparte. Fiecare om isi ia propriile decizii in viata, pe care o traieste o singura data. Un prieten adevarat e langa tine mai ales atunci cand nu e de acord cu tine :) Iti trage semnale de alarma, incearca sa te protejeze, dar intr-un final te sustine in drumul ales. Sa ai un "umar pe care ai sa vii plangand" cum spune prietena mea :)) Sa fie acolo, in caz de ... Pe cat e de frumos, pe atat este de greu. Cum ai spus si in articolul cu primavara (in care iarasi m-am regasit): in iubire nu exista numai lacrimi de fericire, Nu exista dragoste fara suferinta si suferinta fara dragoste. Accepti totul sau nimic. Dumnezeu le aseaza cu un rost :) Imi place foarte mult blogul tau, Este plin de feminitate si sensibilitate si regasesc bucatele din sufletul tau si al meu in fiecare articol :) Iti doresc din suflet sa fii fericita!
    - Alina
      
      mart. 06, 2014
      
      Exact, Diana! Şi decât să trăieşti cu acea întrebare, mai bine să ştii că tu ai făcut tot ce a ţinut de tine. Chiar şi să aştepţi. Mult. Atât cât e nevoie. Până când simţi că chiar a luat sfârşit aşteptarea. Mulţumesc foarte mult! :)
petronela

mart. 06, 2014

Uneori mi se pare atât de grea aşteptarea...
- Alina
  
  mart. 06, 2014
  
  Este foarte grea Petronela... De asta răbdarea e o virtute :)
narcisa73

apr. 09, 2014

E "dureros de dulce" asteptarea asta... Si eu o traiesc acum din plin, dar ma consolez cu gandul ca, oricat as avea de asteptat, se merita si e mana lui Dumnezeu in tot ceea ce se intampla.
Daniela

aug. 30, 2014

Superb, superb, superb .... :)
Cristina

sept. 17, 2014

Intr-adevar si Dumnezeu ne-a asteptat si pe unii inca ii mai asteapta
Dani

nov. 28, 2014

Interesant. E un subiect din ce in ce mai actual, parca. Am observat pana aici ca replicile se impart in doua categorii, apartinand unor oameni care n-au vazut vreo finalitate a unei astfel de povesti (sau poate asa mi se pare mie): prima- super, exact prin asta trec si eu, asteptati ca asteptarea nu va fi decat bucurie, etc, si a doua- reveniti-va la realitate fetelor, nu va irositi viata cu iluzii, etc. Dar inca nu am vazut ca cineva sa zica: "Da, prin asta AM TRECUT si eu! A meritat sa astept si sa cred in ciuda aparentelor!/ Nu a meritat, totul era doar in capul meu!". Concluzia e una subiectiva, alegi ce vrei sa crezi. Deci, poate sa dea cineva un exemplu concret, in care aceasta astepatare s-a dovedit meritata sau nu?
sufletdefluturas

nov. 30, 2014

Eu nu îl mai aştept. Dacă va fi să (mai) vină, să vină neaşteptat, nechemat şi să mă ia prin surprindere. Acum îmi aştept doar sufletul. Să plece de unde era acasă, cândva, şi să revină în pieptul meu ca într-o gară prin care nu trece nimeni vreodată. Nici măcar trenul... Pentru un timp.
Vlad

feb. 17, 2015

Un articol frumos, mai ales pentru vremurile de acum. M-am gandit si eu de multe ori la acea fata care nu a aparut inca (eu am aproape 36 ani acum), poate isi pune si ea intrebarea asta.
lear

mart. 18, 2015

"Ecoul de a fi a fost un timp cand am inceput sa_mi pun intrebari , a fost un timp cand am inceput sa simt , a fost un timp pentru toate , in care primul cuvant era un nou inceput . Un nou inceput cand priveam in jurul meu si ma intrebam ce nu e in regula cu lumea , cu viata , cand ceream totul acolo unde nu era nimic si nu ceream nimic acolo unde era totul. Cand am inteles de fapt ca trebuia sa ma descoper in primul rand pe mine , a fost ca o explozie a intelegerii realitatii ca fapt , apoi am inchis ochii si am plonjat cu bucuria inconstienta ca pot gasi cu adevarat raspunsuri la intrebarile mele . Au trecut luni pana sa deschid iar ochii dar atunci cand am facut-o eram deja un alt om , mai sincer cu el , mai impacat , mai insetat , mai avid de descoperi cu adevarat lumea testandu-mi la limita fragilul fir al granitei dintre vis si realitate . Si am inceput sa visez cu un curaj inconstient incepand apoi sa transform totul in realitate. Asa am descoperit durerea , tristetea , doza de frica , curajul , speranta , deznadezjdea , caderile , zborul , puterea de a lupta , puterea de a plinge , bucuria sincera , iar ca o surpriza totala , dragostea , sau ceea ce de fapt iluzoriu credeam ca pot numi dragoste . Dragostea , care avea sa se transforme intr-o cautare continua , an dupa an , un ecou surd pe care cu timpul l-am ascuns sub o platosa groasa , incercand sa ingrop sentimentul atunci cand am realizat ca tu , acea fiinta de vis atat de cantata de inima mea in nopti nestiute si fara numar erai de fapt o iluzie , si un fapt constient ca nu apartii acestei lumi si vieti. Au fost dimineti asteptate cu speranta ca acel sentiment nascut de fiinta care dormea linga mine , este nemuritor , pentru a afla amar ca totul se reducea la simpla intrebare : ce caut eu acolo? Au fost seri cand credeam ca ochii in care priveam cu speranta nasteau in mine flacari nemuritoare pentru ca apoi sa descoper dupa cateva zile doar urme de cenusa . Acolo unde timp de ani au fost soapte am descoperit o tacere adanca peste care timpul a cernut panze imense de uitare. Pana intr-o noapte . Pana cand un cuvant , nu as sti care , spus de tine , s-a transformat intr-un ecou , vag , plutind ca o boare abia simtita si auzita . Am ras , of de-ai sti cat am ras , parandu-mi imposibil totul , si atat de ireal. Dar cand rasul s-a stins , in tacerea lasata , am simtit o prezenta , am simtit clar sentimentul ca mai era cineva cu mine in incapere . Am privit in jur , atent , si paranoic dupa un timp am tras perdelele acoperind geamul , incercand sa trec mai departe despartind prin secunde vagul de real. Si totusi , aveam sa o aflu apoi , din acea seara ecoul si nevazuta prezenta aveau sa-mi fie tovarasi uneori dragi , uneori de nesuferit pe al anilor drum. Si am inceput sa descoper ca acea fiinta de negasit in aceasta lume si viata capata un chip , un nume la inceput abia soptit , un ecou , am inceput sa te descoper pe tine. Si cu o imensa surprindere.....pe mine ! Au trecut luni , seri in care vorbeam , radeam , ascultam poate muzica , apoi alte zile in care fugeam de tine si de mine . Zile in care totul mi se parea prea de....tot , amuzat trecand mai departe . Desi incepeam sa simt din ce in ce mai puternic ceva nou si neasteptat enervat fugeam de acel ecou mai puternic cu fiecare soapta a noptilor ce-si aruncau tacerile peste mine acoperindu-mi ochii cu luminele de nestins ale stelelor si aveam sa descoper , ochilor tai. A fost o zi , dupa un timp , cand am ratacit pe aleile unui parc cautand urma pasilor tai . Eram singur cu mine si intrebari mii , neavand curajul de a afla raspunsurile. Seara acelei zile m-a gasit privind cu speranta chipuri , crezand ca vei aparea ca un dar al tuturor sperantelor mele , dar am sfarsit prin a pleca pe un drum ce ma indeparta de cautarile mele . Ce pot sa-ti mai spun ? Cum autrecut anii ? O parte o stii , pana in acea zi cand am hotarat ca un nebun sa aflu pana la urma raspunsul , trezindu-ma dupa ore de mers , mut si incremenit de ceea ce simteam atunci cand am ajuns in apropierea ta ! Era un vuiet asurzitor , era o incredibila traire , orice cuvant se transforma in necuvantul uimirii , coerenta de a fi transformandu-se in involuntara traire de a nu sti ce sa fac! A fost doar inceputul , inceputul de a trai cuvintele transformandu-se in necuvinte , a fost un singur raspuns la miile de intrebari puse si nepuse ! Te-am gasit pe tine , traire vie a unei vieti de cautari , sentiment ireal de a descoperi cum poezia poarta numele tau , cum soapta noptii e bataia inimii tale , cum stelele poarta in ele lumina ochilor tai . Luna nascand maree de vise si sperante in fata zambetului tau , zboruri spre ceruri inalte izvorate din cristalinul ras al tau , secundele nemuririi de a fi cu tine , gustul uitarii de sine a buzelor tale . Si am inceput sa aflu ca verbul , a fi , se conjuga prin tine , am inceput sa aflu ca sunt eu cu adevarat doar prin tine , am inceput sa aflu ca sinceritatea de a spune ceea ce simti poarta un singur nume : dragoste . Am descoperit ca acel ecou erai tu !"